India, confuzia Bizanţ

Ţiganii sau rromii sunt un grup etnic, care îşi are originile în India medievală, la origine o populaţie nomadă (adică nu sunt stabili într-o locaţie, ci se mută dintr-o parte în alta). Termenul de „ţigani” provine din grecescul athinganein (a nu se atinge), acesta fiind numele unei secte din Bizanţ care practica izolaţionismul, cu care rromii au fost confundaţi.
Ţiganii sunt prezenţi mai peste tot în lume, în special în Europa. La noi în ţară, aceştia reprezintă al doilea cel mai mare grup etnic minoritar, după maghiari. Potrivit datelor oficiale, la ultimul recensământ, din 2011, în România au fost numărate 621.573 de persoane de etnie rromă (adică 3% din totalul populaţiei). Conform statisticilor, 62% (390.903) dintre acestea locuiesc în mediul rural. Cu toate acestea, există voci care contestă aceste cifre, considerând că mulţi dintre ţigani refuză să-şi recunoască originile de teama discriminării.
O foarte bună perioadă de timp oamenii din acest grup etnic au fost numiţi ţigani. Într-unul dintre dicţionarele limbii române acest cuvânt era definit ca „o persoană cu un comportament răutăcios”. Drept urmare, mai mulţi lideri ai acestui grup etnic, împreună cu un grup de avocaţi, au contestat această definiţie şi s-a ajuns la concluzia ca ei să fie numiţi „romi” sau „rromi”. Decizia a fost luată, fiindcă în felul acesta, rămâneau şi mai izolaţi de societate. Din păcate, mulţi dintre ei sunt victime ale discriminării, dar trebuie specificat că acest lucru este valabil în toate ţările unde acest grup etnic se găseşte.
Nu se ştie exact perioada în care rromii au ajuns pe teritoriul României, însă, se crede că ar fi undeva în secolul XI. Cu toate acestea, o atestare documentară a romilor de pe teritoriul României actuale, datează din anul 1385, când domnitorul Ţării Româneşti, Dan I, dăruieşte Mănăstirii Tismana posesiunile care aparţinuseră mai înainte Mănăstirii Vodiţa de lângă Turnu Severin, posesiuni primite de la unchiul său Vladislav I, între care şi 40 de sălaşe de „aţigani”.