Încremenirea în trafic

Venirea toamnei și terminarea concediilor a făcut să crească traficul auto. De unde mai prin primăvară te temeai să ieși la drum la orele după amiezei, acum devii victima blocajelor de trafic la orice oră. De dimineața devreme, până seara târziu, pe principalele direcții de traversare sau de înconjurare a Bucureștiului se merge bară la bară și nu mai este deloc o mirare dacă faci 2-3 ore între două puncte aleatorii. Bucureștenii au primit această realitate cu o resemnare suspectă, în lipsa unei acomodări mai de dinainte. Majoritatea speră că este o situație pasageră și că după termi-narea lucrărilor masive declanșate de Videanu și de către bordurarii săi, lucrurile se vor așeza într-o matcă de normalitate. Eroare gravă: pentru circulația în București normalitatea nu va mai veni niciodată. Pentru simplul motiv că trama stradală, complicată și nefuncțională, a rămas și rămâne aceeași, în timp ce numărul autovehicolelor aflate în circulație aproape s-a triplat din 1990 încoace. Și va continua să crească în fiecare an. Perspectiva este, deci, nu de îmbunătățire, ci de înrăutățire a condițiilor de trafic. Oarece speranță am fi putut avea dacă unele dintre lucrările de sistematizare aflate în lucru sau în proiect, ar fi fost începute în urmă cu 5-10 ani. Atunci procesul ar fi putut să fie mai puțin dur. Dar nu s-a făcut nimic. A început lucrul la pasajul Basarab, dar înaintează greu și va dura mult. Și nu va rezolva decât o mică parte a problemei. Ni se spune că n-au fost bani. Sau că au fost, dar s-au cheltuit prost. Dacă, însă, vom face o socoteală a ceea ce înseamnă pierderile economice pe care le produc întârzierile și blocajele în trafic, afectarea gravă a unor procese, vom constata că doar cu o parte din acești bani s-ar fi putut rezolva multe lucruri. Este clar că, pentru ca Bucureștiul să rămână funcțional este nevoie de multe pasaje, dar și de sistematizări ale circulației. Vor trebui luate măsuri de decongestionare prin descurajarea circulației cu autoturisme și încurajarea transportului public, sau a celui perpedes sau pe două roți. Vor trebui înmulțite sensurile unice (deja pe multe străzi nu se mai poate circula altfel) și va trebui rezolvată problena parcării automobilelor. Va trebui să se găsească și soluții preferențiale pentru traseele mijloacelor de transport în comun de suprafață, tot mai imobilizate în prezent de haosul din trafic. Nu știu ce ar trebui să se întâmple pentru ca edilii și factorii responsabili să se dezmeticească și să vadă limpede cât de gravă este această problemă. Și cât de puțină atenție i se acordă. Va trebui, probabil, ca Băsescu sau Tăriceanu să nu se mai poată mișca prin oraș, rămănând blocați în mașini în mijlocul coloanelor, pentru ca să se miște ceva.