Încotro se duce leul?

Un distins și respectat finanțist, care ocupă o poziție importantă în sistem și care mă onorează cu prietenia și încrederea sa, îmi împărtășea, recent, într-o conversație informală, opiniile sale despre situația prezentă și, în special, despre deprecierea leului. Ce se întâmplă cu brava noastră monedă națională care, până la anunțul Curții Constituționale, rezistase eroic asalturilor speculative? Deprecierea bruscă a leului nu a constituit o surpriză pentru cei din branșă. Oricum, leul era „subvenționat” ca să zic așa, prin operațiunile efectuate de Banca Națională care utilizează în acest scop rezerva valutară. Deprecierea leului va continua, treptat, până la așezarea sa pe un curs care să reflecte mai exact starea economiei naționale. Nu avem, în mod evident, o economie de 4,3 lei la euro, cu atât mai puțin în condițiile crizei actuale. Cursul va continua să crească în favoarea euro probabil până în jurul valorii de 5 lei, aprecierea monedei europene urmând a se situa în jurul unui procent de până în 10% față de cursul actual. Apoi se va produce o stabilizare, cel mai probabil de la debutul anului viitor și aceasta va fi baza pe care se va opera apoi în mod curent. Evident, nimeni nu e profet în țara (sau în banca lui) însă aceste evaluări poartă pecetea realismului – cel care lipsește aproape sistematic din luările de poziție din ultima vreme ale reprezentanților autorităților. Discuția purtată cu interlocutorul meu a vizat și o altă chestiune: cea a pensiilor. Decizia Curții Constituționale este corectă pe fond, însă problema pensiilor rămâne una spinoasă, nu doar pentru România. Criza n-a făcut decât să accentueze decalajul continuu dintre numărul pensionarilor, pe fondul creșterii speranței de viață și declinul natalității - recte al numărului scăzut al noilor angajați plătitori de taxe care susțin prin cotizațiile lor masa pensionarilor actuali. Cei aflați în exercițiul funcțiunii nu vor mai putea face față sistemului actual de pensii și rezolvarea acestei situații va da mari bătăi de cap majorității statelor europene, chiar a celor dezvoltate. Privită din această perspectivă, coroborată cu următorii ani de „mocirlire” economică, decizia „salvatoare” a Curții Constituționale are o valoare relativă. Deasupra capetelor pensionarilor României – câți vor mai rămâne după catastrofele naturale și politice în curs – atârnă amenințătoare „sabia lui Damocles” de care se va servi oricare dintre viitorii premieri pentru a tăia 15, 20 sau – cine știe? – 24% din pensiile românilor.