„Închisorile CIA” - subiect diversionist?

Într-o inexplicabil de târzie confirmare, fostul preşedinte Iliescu admite că România a pus la dispoziţia CIA – la cererea guvernului american – un spaţiu de birouri în Bucureşti. De rezolvarea problemei s-a ocupat consilierul prezidenţial Ioan Talpeş. Acest lucru se întâmpla prin 2002 – 2003, când România nu era membră a Uniunii Europene şi când semnase cu Statele Unite un parteneriat strategic în virtutea căruia trimisesem trupe în Afganistan.

Lucrurile se petreceau la mai puţin de un an de la atacurile teroriste de la New York, într-un moment în care întreaga lume era preocupată de posibilitatea ca astfel de lucruri să se repete.

Scandalul „închisorilor secrete” ale CIA s-a declanşat mai târziu, la presiunea unor grupări politice şi civice care nu vedeau cu ochi buni excesele în anchetarea suspecţilor de terorism din Afganistan şi Irak la Guantanamo – pentru că pe teritoriul SUA nu puteau beneficia de această facilitate acordată de preşedinte. Evident că transportul suspecţilor la o distanţă atât de mare necesita nişte escale, şi aproape logic acesteau au fost alese din rândul ţărilor „noii Europe”, cum numea Rumsfeld noile membre sau candidate la UE, mai sensibile la presiunile americane decât marile puteri ale comunităţii.

Mă îndoiesc că emisarii americani ar fi făcut cunoscut preşedintelui faptul că birourile solicitate ar fi putut servi ca centre de detenţie temporară, şi cu atât mai puţin că aici ar fi putut avea loc interogatorii însoţite de metodele dure aprobate de Bush. Stau şi mă întreb însă dacă la momentul respectiv o asemenea solicitare putea fi refuzată, având în vedere şi dependenţa noastră în varii domenii de „marele frate” american, în condiţiile în care fraţii mai mici europeni erau încă reticenţi în ceea ce ne privea (abia în 2004 s-a obţinut stabilirea unui termen ferm de aderare pentru 2007).

Evident că rămâne întrebarea: de ce aceste lucruri n-au fost făcute cunoscute când adepţii drepturilor omului – taliban se dădeau de ceasul morţii pe la UE? De ce s-a negat constant – mai înţeleg. Dar de ce s-au admis acum – asta nu mai pricep deloc. Deşi trebuie să existe un motiv. Dezvăluirea n-a fost făcută de un oficial al statului român – domnul Iliescu este un venerabil pensionar pe care PSD-ul, la sugestia lui Ghiţă, ar vrea să-l arunce peste bord şi din calitatea de preşedinte fondator. Nici Talpeş nu mai are vreo responsabilitate. Are însă o mare dorinţă de a fi băgat în seamă, iar acesta este un prilej (dealtfel, dezvăluirile au fost făcute pentru Der Spiegel, încă de anul trecut, dar atunci n-au avut nici un ecou).

Persistă însă o nedumerire: a comis România, prin reprezentanţii săi, vreo ilegalitate? Pot fi ei traşi la răspundere şi de cine? Are Uniunea Europeană vreo competenţă în acest domeniu, mai ales pentru o perioadă când noi nu făceam încă parte din familie?

În rest, toată discuţia asta este inutilă... Iar chestiunea închisorilor secrete ale CIA rămâne unul dintre multele subiecte diversioniste ale agendei politice.

P.S. Nu mai vorbesc despre faptul că dovada că „birourile” au servit drept închisori şi că pe aici s-au perindat talibani acuzaţi de terorism este foarte greu – dacă nu imposibil – de făcut. Mai ales în condiţiile în care nu există nici un interes în acest sens.