Incelii, noii adolescenţi. Pilula roşie, pilula neagră, regula 80-20. Ce spun experţi din Braşov despre „Adolescence”, noul serial-fenomen

„Adolescence” (în română Adolescenţă Coruptă), serialul-fenomen de pe Netflix, este văzut ca un semnal de alarmă cu privire la pericolele la care sunt expuşi adolescenţii în mediul online. Filmul pledează pentru reducerea timpului petrecut de adolescenţi în faţa ecranelor şi încurajarea interacţiunilor umane reale.

Povestea, pe scurt
Lansată în 13 martie pe Netflix, drama a urcat rapid în topul preferinţelor amatorilor de cinema care folosesc platforma de filme. Serialul britanic cu patru episoade se concentrează pe povestea unui elev de 13 ani, Jamie Miller, care este arestat pentru uciderea unei colege de clasă. Fapta de care este acuzat tânărul transformă brutal viaţa părinţilor săi.
Firul poveştii începe într-un oraş din Anglia, unde poliţia sparge uşa casei unei familii şi îl arestează pe adolescent, suspectat pentru uciderea unei colege de clasă, Katie Leonard.
Jamie este reţinut şi adus la o secţie de poliţie pentru interogatoriu, iar apoi este arestat preventiv şi trimis într-un centru de detenţie. Investigaţiile care au loc la şcoala lui Jamie şi interogatarea elevului de către un psiholog criminalist arată că Jamie a fost profund deranjat de hărţuirea şcolară prin intermediul reţelelor sociale centrate pe subcultura „incel”.

 
Ce înseamnă „ideologia incel”, despre care se vorbeşte des în „Adolescence”
Incel (abrevierea expresiei din limba engleză involuntary celibacy, în limba română: celibat involuntar) defineşte un membru al unei subculturi online, privit ca fiind incapabil să dezvolte relaţii naturale şi armonioase de ordin romantic sau strict sexual, deşi îşi doresc acest lucru.
Potrivit specialiştilor, retorica lor este marcată de misoginism, resemnare, mizantropie, narcisism, rasism sau o puternică aversiune faţă de cei ce au relaţii de tipul celor pe care ei şi le doresc.
„Pentru majoritatea incelilor, aspectul este problema numărul unu: ei cred că nu sunt suficient de atractivi pentru a interesa femeile. Pentru unii, problemele de sănătate mintală şi statutul social şi financiar joacă, de asemenea, un rol important. Acest sentiment personal de a fi lăsat în urmă pe nedrept devine apoi politic. Singurătatea lor este văzută ca fiind din vina femeilor care sunt superficiale şi crude şi îi resping. Misoginia incel este adesea justificată cu argumente pseudoştiinţifice, naturalizând inegalitatea de gen ca provenind din biologie şi evoluţie. Slăbirea structurilor de putere patriarhale şi câştigarea feminismului de mai multe drepturi pentru femei sunt văzute ca o evoluţie negativă, iar bărbaţii sunt prezentaţi ca victime ale femeilor şi ale feminismului în lumea modernă”, spune cercetătoarea Emilia Lounela, profesor la Universitatea din Helsinki, înt-un studiu publicat de Europol.

Originea termenului
Asociat cu misoginia, termenul „incel” a fost inventat în anii ’90 de o femeie pe nume Alana, care a creat un forum pentru persoane ce se confruntau cu timiditatea şi izolarea socială. Iniţial, platforma oferea sprijin emoţional, însă odată cu popularizarea termenului pe internet, sensul acestuia s-a schimbat radical. Astăzi, incelii sunt definiţi de Liga Anti-Defăimare drept bărbaţi heterosexuali care dau vina pe femei şi pe societate pentru lipsa lor de succes romantic. Acest mod de gândire a condus la apariţia unor comunităţi online extrem de toxice, unde frustrarea şi sentimentul de izolare sunt transformate în ură activă faţă de femei şi feminism.
Cercetările asupra forumurilor incel au identificat mai multe convingeri comune printre membrii acestor grupuri:
- o ierarhie socială bazată pe aspectul fizic, unde atractivitatea este considerată esenţială pentru succesul în relaţii şi în societate;
- convingerea că femeile practică „hypergamy” – o tendinţă de a alege parteneri mai atractivi sau mai bine situaţi financiar;
- o profundă aversiune faţă de feminism, perceput drept un factor care a dezechilibrat relaţiile dintre sexe.
Mai mult decât, studiile arată că discursurile incel includ deseori idei extreme despre controlul femeilor, uneori mergând până la justificarea violenţei sexuale sau a impunerii monogamiei prin constrângeri sociale.
 
„Pastila roşie” şi „pastila neagră”
Incelii sunt profund ancoraţi în cultura digitală, folosind simboluri precum „pastila roşie” (amintită şi în serialul „Adolescence”, de pe Netflix) şi „pastila neagră” pentru a descrie viziuni despre realitate.
Inspirat din filmul „The Matrix”, conceptul de „pastilă roşie” sugerează o trezire la realitatea potrivit căreia femeile controlează lumea romantică şi sexuală, în timp ce „pastila neagră” indică o acceptare nihilistă a faptului că această realitate nu poate fi schimbată.
Comunităţile incel sunt adesea locuri unde tinerii caută validare şi un sentiment de apartenenţă. Din păcate, această apartenenţă poate conduce la radicalizare. Unele dintre cele mai grave atacuri violente din ultimii ani au fost comise de bărbaţi care se identificau drept incel, inclusiv atacuri armate şi atentate cu vehicule împotriva femeilor.

Regula 80-20
Miniseria Netflix explorează, de asemenea, regula 80-20, care presupune că 80% dintre femei vor fi vreodată atrase doar de primii 20% dintre bărbaţi.

„Este chestia cu Andrew Tate”
Misoginia, cultura incel şi radicalizarea online a bărbaţilor tineri ocupă un loc important în cele patru episoade ale miniseriei în care Andrew Tate este portretizat ca un exemplu de influencer care alimentează această radicalizare. Mai exact, în cel de-al doilea episod al serialului, când un ofiţer de poliţie investighează posibilele motive din spatele uciderii elevei, o colegă îi explică poliţistului: „Este chestia cu celibatul involuntar. Este chestia cu Andrew Tate”.
Chiar şi scenaristul Jack Thorne a fost clar cu privire la inspiraţia producţiei, spunând într-un interviu radio că Jamie a fost „îndoctrinat de voci” precum Tate, precum şi de „voci mult mai periculoase decât cea a lui Andrew Tate”.
Într-o declaraţie dată pentru Newsweek, Andrew Tate a respins asocierea sa cu radicalizarea. „Referirea la Andrew Tate în Adolescence este o încercare de a pune probleme societale mai largi pe seama unui singur individ, ceea ce nu este nici corect, nici precis”, a declarat un purtător de cuvânt al influencerului.

75% dintre inceli suferă de depresie
CNN notează că cercetările asupra celor care se identifică drept incel arată că mulţi dintre aceştia se confruntă cu probleme severe de sănătate mintală. Un studiu din anul 2022 publicat în „Evolutionary Psychology Science” a constatat că 75% dintre inceli suferă de depresie moderată sau severă, iar 45% au anxietate severă. Psihologii sugerează că soluţiile pentru combaterea acestei ideologii includ promovarea educaţiei emoţionale în şcoli, consilierea psihologică şi oferirea unor alternative pozitive pentru bărbaţii tineri care se simt marginalizaţi. Evitarea izolării sociale şi dezvoltarea unor reţele de sprijin în afara mediilor toxice sunt esenţiale pentru prevenirea radicalizării acestora.
 
Părinţii şi şcoala
Miniseria „Adolescence” explorează însă şi contextul mai larg al comportamentului lui Jamie, în special tema responsabilităţii părinteşti, subliniind o întrerupere a comunicării cu băiatul, care se închide continuu în camera sa, cu calculatorul său.
Filmul abordează şi contextul comunităţii şcolare, în care profesorii par incapabili sau puţin dispuşi să îşi controleze elevii.

Cum e văzută problema la Braşov
Drama „Adolescence” a stârnit numeroase reacţii pe reţelele de socializare. Violenţa din mediul on-line şi trenduri ca subcultura „incel” pot stârni temeri părinţilor asupra modului în care se dezvoltă adolescenţii sub influenţa acestora, însă specialiştii arată că astfel de fenomene trebuie privite într-un mod raţional. Despre vulnerabilitatea tinerilor în mediul online a vorbit la emisiunea „Vocea Braşovului” cu Florin Pop, de la Radio România Braşov, Elena Stroe, psiholog.
„Sunt atât de vulnerabil cât i-am făcut noi să fie prin interacţiuni, prin media, prin comunitate, prin educaţia pe care le-am oferit-o. Nu toţi copiii, şi ar fi păcat să extrapolăm, să generalizăm, că toţi copiii sunt vulnerabilizaţi de expunerea aceasta la ce înseamnă digital. Însă da, unii dintre ei sunt, pentru că au alte lipsuri, interacţiunea cu părinţii, iubirea din partea lor, atenţia, un mediu în care să mă simt în siguranţă să mă pot exprima", spune specialistul.
Un alt punct tensionat, subtil explorat în serial, este ideea că adolescenţii trebuie lăsaţi „liberi”. Care este rolul şcolii ne-a explicat purtătorul de cuvânt la IŞJ Braşov, Valentin Bucur: „Este clar că şcoala e foarte importantă, că educatorul este esenţial pentru că dacă el intervine exact în momentele în care consideră sau constată că bagajul cu care vine copilul din familie nu este, nu pot să spun greşit, dar nu este adecvat, poate să intervină uşor, astfel încât să-l corecteze. Suficient cât să poată să-l facă să înţeleagă pe acel copil că o parte din ceea ce face nu se raportează la nişte reguli. Şi că acele reguli trebuie să existe. Iar regula numărul unu pe care ar trebui să o înţeleagă şi părintele şi copilul este că da, am voie să fac orice doresc să fac, atâta timp cât nu-l deranjez pe cel de lângă mine".
Social media dă dependenţă. 50% dintre adolescenţii cu vârste între 13 şi 17 ani sunt online aproape tot timpul, potrivit unui sondaj recent. Cei mai mulţi stau pe YouTube, TikTok, Instagram şi Snapchat.
„Într-adevăr, social media creează dependenţă. Dar eu vin şi vă întreb, e mai rea dependenţa asta de social media decât alcoolismul din generaţia părinţilor lor? Fiecare generaţie are dependenţă de ceva. Eu sincer vă spun cum aplic eu. Fiica mea, aia mică, la 13 ani ascultă K-pop. Ştiţi ce înseamnă K-pop? Korean pop music. O petardă de muzică. O sinistroşenie pentru mine ca rocker. Cine ascultă noile albume de K-pop împreună cu fiică-sa? Rockerul care vă vorbeşte. De ce? Pentru că n-am vrut să pierd canalul de comunicare cu fiica mea...”, a declarat Cristian China Birta, expert în social media.