Înapoi, la ale noastre

Timp de 11 zile am fost rupt de actualitatea internă. Din capitala americană am receptat doar evenimentul - minor pentru mass-media de peste ocean - al vizitei unui preşedinte din Est (de undeva de pe la Bucarest sau Budapest) cu care Trump a făcut o conferinţă de presă în care a dat răspunsul pe care-l aşteptau europenii în legatură cu articolul 5 din tratatul NATO. Revenit în Bucureşti am intrat în vârtejul marilor noastre probleme interne.

După 27 de ani s-a finalizat şi dosarul MINERIADEI din iunie 1990. Procurorii au dat în brânci alcătuind o veritabilă bibliotecă compusă din 500 de volume, doar rechizitoriul întinzându-se pe 2000 de pagini. Specialiştii estimează ca nu se va putea ajunge la sentinţe mai devreme de doi ani STOP  Inculpaţii înfruntă cea mai groaznică acuzaţie: crime si infracţiuni contra umanităţii! Iliescu, Roman şi Măgureanu devin sinonimi cu Hitler, Goering şi Himmler! STOP  Pretextul acestui ultim act al anchetei ( au mai fost câteva, abandonate) este că CEDO ne-ar fi cerut să-i pedepsim cât mai aspru pe liderii politici de atunci. De fapt s-a exprimat cerinţa să se lămurească, din punct de vedere juridic, lucrurile STOP  În mod evident ancheta a evitat clarificarea evenimentelor din 13 iunie care s-au soldat cu vandalizarea şi incendierea unor instituţii ale statului - Poliţie, SRI, TVR - fapte pe care în mod evident nu le-au comis minerii, care au ajuns în Capitală abia a doua zi STOP  Sloganul politic al zilei este că Dragnea i-ar fi cerut lui Grindeanu să demisioneze, dar că acesta se opune din răsputeri. O prostie, dacă „analiştii TV” s-ar gândi mai bine că în felul acesta partidul de guvernământ şi-ar trage preşul de sub picioare STOP  O evaluare era, desigur, necesară pentru o echipă formată cam în pripă şi cu oameni lipsiţi de experienţă, dar cu pile pe la oganizaţiile judeţene de partid, care ar trebui îndrumaţi spre activităţi mai potrivite profilului lor STOP  Neoficial, s-a afirmat că trei miniştri au fost deja evaluaţi (nu se spune şi de cine) şi confirmaţi: Daea, Dan şi Vasilescu. Adică Agricultura, Internele şi Munca  STOP  Dintre aceştia fruntaşul echipei este cu siguranţă ministrul Agriculturii, care raportează deja succesul programului „Tomata”, care a angrenat 4700 de producători de roşii timpurii STOP  3000 dintre aceştia au depus deja cererile de compensare pentru cantităţile vîndute pe piaţă într-o perioadă în care, deobicei, nu existau decât roşii de import STOP  Victor Ponta găseşte prilejul să se bage în seamă susţinându-l pe Grindeanu în presupusa sa dispută, care nu are nevoie de sprijinul fostului şef de partid, ci de al celui actual STOP  Deşi este evident că migranţii nu au nici o tragere de inimă să vină în România, Comisia Europeană ne impune să mai primim vreo 3500. Aşa, ca să aibe de unde să plece, apoi, spre Germania cea mult-visată.

P.S. Iată ce scriam, pe principala temă a actualităţii zilei, în urma cu 10 ani:

O aniversare şchioapă
În fiecare an, mijlocul lunii iunie este întâmpinat cu sentimente diferite de către variatele categorii de participanţi la evenimentele care au pus sub semnul întrebării autenticitatea schimbării din decembrie.
Practic, pachetul „13-15” este analizat şi evaluat fără a se ţine cont de specificul fiecăreia dintre cele două etape care l-au compus. Pentru că a fost, mai întâi „cauza” - 13 iunie, iar apoi „efectul” - 14-15 iunie. De regulă, situaţia este interpretată după cum convine mai bine: ori suprasolicitând ziua de 13, ori ignorând-o şi focalizând asupra urmărilor din 14-15 iunie. Privite în ansamblu şi fără patimi sau resentimente, cele trei zile de zguduire a echilibrului fragil de după Revoluţie, au însemnat şi o probă a rezistenţei clasei politice la încercările la care este supusă democraţia. „14-15” n-ar fi fost posibile fără „13”, iar „13” nu s-ar fi produs dacă tensiunile acumulate în cele cinci luni precedente ar fi avut vreo altă cale de defulare. Practic, dispută s-a dus între câştigători, beneficiarii direcţi ai Revoluţiei - „legitimi” - şi cei care au reacţionat cu întârziere, pierzând terenul privilegiilor pe care au încercat să-l recupereze pe alte căi. De altfel, procesul care a făcut implozie în piaţă a început cu 22 aprilie, odată cu mitingul ţărănist din Aviatorilor, mutat şi rămas în Piaţa Universităţii ca un avanpost în liniile noii puteri, confirmate de alegerile din mai. Mai degrabă incomodă decât periculoasă, manifestarea din Piaţa Universităţii n-a fost lăsată, imprudent, să se stingă de la sine. Puseul de autoritate din noaptea de 12 spre 13 a reactivat tensiunile. Reacţia împotriva reprimării s-a transformat într-un soi de nouă revoluţie, direcţionată, după modelul din decembrie, spre prezumtivele centre de putere. Nu există nici o diferenţă între manifestările violente ale „populaţiei” din 13, şi violentele de răspuns ale minerilor, din 14. Ele se înscriu în acelaşi registru al înlocuirii mecanismelor administrative ale statului, cu formaţiuni de tip paramilitar, dezorganizate sau organizate. Istoria nu lucrează cu „dacă”, dar nu pot să nu mă întreb care ar fi fost cursul istoriei dacă grupările anarhice care au atacat Poliţia, SRI-urile, MI-ul şi Televiziunea, ar fi înregistrat o „victorie”? Care ar fi fost statutul politic al noilor revoluţionari, după un exerciţiu realmente democratic, precum cel din mai?
Încercarea care se face astăzi, de a clarifica lucrurile doar prin anchetarea şi pedepsirea celor care au replicat violenţelor din 13, este una şchioapă şi nerealistă. Şi nelegală, în acelaşi timp. Nu poţi sancţiona o infracţiune, absolvind o alta. Or, chiar acesta este procesul la care asistăm în prezent, proces care nu numai că nu va clarifica lucrurile, ci va produce noi tensiuni şi resentimente.