În România, gunoiul amestecat bate gunoiul reciclabil! În vestul Europei, procentele sunt inversate

Ştiaţi că deşeurile nu reprezintă numai o problemă de mediu, ci şi o pierdere economică foarte mare? Europa produce sute de mii de tone de deşeuri pe an şi o parte foarte mare a acestora este transformată în compost sau este reciclată, iar o parte foarte mică ajunge la depozitele de deşeuri. Ideal ar fi ca şi în România să se întâmple la fel, susţine managerul general al BRAI CATA SRL, unul din liderii din România, în domeniul managementului integrat al deşeurilor. La noi însă, procentul de recilabile din totalul cantităţii de deşeuri este încă departe de nivelul dorit şi e cu mult mai mic decât cel de deşeuri care ajung la gropile de gunoi. Vestea bună este că, o dată cu reglementările europene, procentul este în creştere.
Cantitatea de deşeuri pe care o producem se află în strânsă legatură cu tiparele noastre de consum şi de producţie. Cantitatea mare de produse care intră pe piaţă reprezintă o adevărată provocare, iar schimbările demografice, creşterea numărului de gospodării alcătuite dintr-o singură persoană afectează, în acelaşi timp, cantitatea de deşeuri pe care o generăm. Aspectul cel mai dăunător al deşeurilor este legat de descompunerea lor în perioade îndelungate.

Sticla, între 1 şi 2 milioane de ani să ajungă la descompunere
Spre exemplu, bateriile şi acumulatorii au nevoie de peste 2 milioane de ani, pentru a se descompune. Pare incredibil, nu-i aşa? În timp ce carcasele metalice ajung să se descompună până la urmă, substanţele chimice din interior cum sunt zincul, plumbul sau mercurul, intră în sol. Din această cauză bateriile ar trebui să fie reciclate şi nu aruncate la coşul de gunoi.
Alte produse periculoase sunt sticlele şi borcanele. Pare la fel de inimaginabil, dar sticla are nevoie între 1 şi 2 milioane de ani să ajungă la descompunere. Este compusă din siliciu, unul din mineralele cele mai stabile şi de durată de pe pământ, fiind foarte dăunătoare mai ales animalelor, care o pot înghiţi.

Ceştile de cafea, pielea pantofilor sau poşetelor, anvelopele auto, cutiile de conserve, 50 de ani până la dispariţie
Cu o durată de viaţă ceva mai mică, recipienţii din plastic au nevoie de până la 500 de ani pentru a ajunge la o descompunere totală. O mare parte din substanţele chimice conţinute de plastic rămân în sol. Majoritatea obiectelor din plastic sunt realizate din polietilenă, care este aproape imposibil de descompus într-o perioadă rezonabilă.
Cutiile din aluminiu reprezintă iarăşi un pericol foarte mare pentru animalele de talie mică, pentru că le pot înghiţi. Reciclarea aluminiului se poate realiza cu unele costuri de energie mai mici, pentru cutiile reciclate, în comparaţie cu preţul pentru producerea altora noi.
Alte produse periculoase sunt: pielea netratată chimic, ceştile de cafea, pielea mai groasă a pantofilor sau poşetelor, anvelopele auto sau cutiile de conserve. Toate au nevoie de aproximativ 50 de ani ca să se descompună.
Un alt material periculos şi produs în cantităţi mari este reprezentat de pungile din plastic. Multe din acestea sunt fabricate din polietilenă. Deşi ar avea teoretic nevoie de 20 de ani pentru a se descompune, câteva studii de specialitate au scos în evidenţă că descompunerea lor poate ajunge până la o mie de ani.
„Ce avem de reţinut de fiecare dată când ne gândim să aruncăm în loc să reciclăm? Eticheta «biodegradabil» nu reprezintă  neapărat descompunerea completă a produsului într-un interval de timp scurt. Echipe de cercetători din întreaga lume militează pentru standarde mai stricte în privinţa definiţiei pe care instituţiile o folosesc pentru a determina ce este sau nu biodegradabil. Aşadar, să avem cu toţii grijă de mediul din jurul nostru şi să reciclăm cât putem de mult!”, afirmă Bogdan Constantinescu, manager general BRAI CATA SRL.