„În prima zi numai la vârf”. Ciocnitul ouălor de Paşti în cap, dos şi coaste

Foto: TRADIŢII PĂSTRATE VII. 8-10 aprilie, la Liceul Tehnologic „Victor Jinga” din Săcele, 60 de copii, din clasele 5-8, au participat la un atelier de încondeiat ouă, coordonaţi de preotul Iulian Vincenţiu Ungureanu şi prof. Raluca Varga.

Deşi oul vopsit este asociat creştinismului şi sărbătorilor pascale, el are rădăcini mult mai adânci în istorie, obiceiurile fiind preluate şi adaptate, cum ar fi cel legat de ciocnitul acestora de Paşti.
„Până la urmă oul vine, cum s-ar spune din păgânism. Exista, însă, înainte de creştinism. La egipteni semnifica viaţa, fecunditatea, iar religia creştină l-a preluat şi adaptat odată cu sacrificiul Mântuitorului, după ce sângele său s-a scurs peste ouăle aduse de Maria Magdalena. Dar ciocnitul ouălor există încă din Antichitate, fiind un ritual legat de perpetuarea vieţii”, explică Amalia Boari, etnograf..
„Oul în sine este unul din marile simboluri cosmogonice care justifică apariţia în Univers a Soarelui şi a Lunii. În noaptea primordială plutea pe ape un ou şi din el desfătându-se a ieşit Soarele din gălbenuş şi Luna din albuş. Și în felul acesta a apărut şi Lumina... pentru că Paştele este o sărbătoare a luminii – aduce cu sine Viaţa”, a explicat şi cercetător etnolog Doina Işfănoni.  Marea sărbătoare a Reînvierii lui Iisus simbolizează de fapt o retrezire la viaţă a întregului Univers, inclusiv a oamenilor, o invitaţie la purificare şi redefinire.
În acest context: oul pascal, oul care mărturiseşte Învierea Mântuitorului, este oul roşu simplu, explică specialiştii, menţionând că el exprimă sângele vărsat de Mântuitor pentru răscumpărarea păcatului nostru originar. De altfel, la început, ouăle pascale nu erau policolore, roşu simbolizând culoarea iubirii, o culoare cu o forţă purificatoare, iar elementele care apăreau pe oul pascal erau destul de simple, de regulă geometrice şi astrale.
Apoi au apărut o serie de ritualuri şi tradiţii legate de acestea, care se mai păstrează şi în ziua de astăzi, cum ar fi cel legat de ciocnitul ouălor în zilele de Paşti. La fel ca odinioară şi acum, spre exemplu, în prima zi a sărbătorii, ouăle de Paşte se ciocnesc numai cu vârful, un gest cu o simbolistică interesantă.
„De fapt ciocnitul ouălor porneşte de la capul familiei, cel mai vârstnic membru al familiei. Și atunci pe rând, vin în funcţie de vârstă, de statutul civil, restul membrilor: tatăl, soţia, apoi copiii pe rând. Atenţie, ciocnim numai la vârf, pentru că oul simbolizează în creştinism mormântul Mântuitorului din care el s-a ridicat. Oul, ca şi mormântul, se deschide şi Iisus se înalţă! Deci, în sensul acesta respectăm sensul ascensional. Doar la vârf în prima zi. După prima zi, ciocnim şi la fund şi pe coaste, nu mai contează, pentru că de fapt oul intră într-un «joc», iar cei care nu-i respectă regulile, cum ar fi cei care se folosesc ou de lemn, spre exemplu, riscă oprobiul public dacă sunt prinşi, fiind excluşi de la toate petrecerile care se organizează în următoarele zile ale Paştelui, considerându-se că umblă cu şiretlic”, a dezvăluit specialistul în etnologie despre ritualul ciocnirii ouălor de Paşti.
Regulile ciocnitului pot varia însă de la zonă la zonă, dar respectarea lor este obligatorie: cine are dreptul la prima lovitură sau ce părţi ale ouălor să fie lovite. Potrivit tradiţiei, oul are trei părţi: vârful care se numeşte cap, partea opusă şi feţele laterale - coastele. În prima zi se ciocneşte doar cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos. De fiecare dată cel care ciocneşte spune „Hristos a Înviat!” şi i se răspunde „Adevărat a Înviat!”.