În braţele credinţei

Duminică, 18 iunie, este sărbătorit Sfântul Mucenic Leontie. Viaţa pe pământ a acestui mucenic reprezintă nu numai un exemplu de creştin cu suflet de aur, ci şi o foarte valoroasă lecţie de credinţă legată de importanţa iubirii faţă de aproape şi de stăruinţa în credinţă.
Sfântul Mucenic Leontie era un om voinic şi virtuos, din neam grecesc, care a ales să fie ostaş. După foarte multe bătălii în care a învins şi fiind un om înţelept, a fost ales voievod. La Tripoli, acesta primea săracii şi le dădea de mâncare, rugându-se şi cinstindu-L pe Dumnezeu. Auzind guvernatorul Leniciei, Adrian, de acestea, l-a trimis pe Ipatie tribunul împreună cu doi ostaşi unul din ei numindu-se Teodul să afle mai multe de acest Sfânt. Pe drum, Ipatie s-a îmbolnăvit, iar un înger i s-a arătat şi i-a spus că de vrea să se vindece trebuie să îl cheme pe Dumnezeu de trei ori. După ce s-a vindecat, acesta s-a întâlnit cu Leontie, numindu-l prieten de-al său şi de-al zeilor săi. Mucenicul recunoaşte că este rob al lui Dumnezeu şi că se fereşte de alţi „zei”. Ipatie şi Teodul auzind acestea, îi cer lui Leontie să Îl primească pe Hristos. Sfântul s-a rugat pentru cei doi, iar atunci s-a întâmplat o minune: un nor de apă venit din Cer i-a botezat şi i-a luminat, dându-le veşminte albe. Auzind vestea acestor fapte, guvernatorul Adrian a încercat să îi despartă pe cei trei de Dumnezeu, dar nereuşind a poruncit ca cei trei să fie torturaţi şi ucişi.
Sfântul Leontie este exemplul unui creştin cu suflet de aur, cu virtuţi trupeşti, pe care le foloseşte pentru poporul lui (puterea, voinicia), dar şi cu virtuţi sufleteşti (înţelepciunea), care îi ajută pe cei nevoiaşi şi îi întoarce pe cei pierduţi pe calea Domnului. Acesta îi ajută prin rugăciune pe Ipatie şi Teodul să îl găsească pe Dumnezeu şi calea luminată. Mai mult, refuză să se închine altor zei, acceptându-le pe Hristos ca singurul lui Dumnezeu. Iubirea Lui care ajunge la bolnav prin vindecare după rugăciune îl luminează pe cel pierdut şi îl aduce în braţele credinţei. Credinţa lui Leontie şi a celor în ale căror suflete a sădit-o este atât de puternică încât aceştia nu se despart o clipă de Hristos, până la moarte.
Toţi creştinii ar trebui să urmeze lecţia pe care viaţa Sfântului Leontie ne-o transmite: să încercăm să ne ajutăm aproapele pe cât de mult posibil, aducându-l la Dumnezeu şi să nu ne pierdem o secundă de Hristos sau de credinţă, deoarece oricât de greu ne-ar fi, El este mereu cu noi, binecuvântându-ne cu iubire, milă şi protecţie. Credinţa aşteaptă mereu cu „braţele” deschise orice om, de aceea este misiunea fiecăruia să îşi ajute aproapele să o vadă şi să o primească în suflet, pentru ca toate sufletele să fie mântuite de Dumnezeu.