„În Biblie nu scrie crede şi nu cerceta”

Rectorul UBB, psihologul Daniel David a fost inclus în 2021 între primii 2% cei mai citaţi oameni de ştiinţă ai lumii pentru toată cariera în psihologie clinică şi între primii 2% cei mai citaţi oameni de ştiinţă ai lumii în toate domeniile ştiinţei specific în anii 2019/2020/2021 (în analiza Stanford-Elsevier asupra publicaţiilor indexate Scopus). Cu toate acestea, rectorul cele mai mari universităţi din România recomandă Biblia într-un top 50 al cărţilor care merită citite. Într-o emisiune cu realizatorul Mihai Morar, rectorul UBB a explicat de ce.

Top 50
Daniel David, autorul „Psihologiei poporului român”, a realizat un Top 50 de cărţi pe care le recomandă şi care au avut legătură cu formarea sa intelectuală.
„Iată, mai jos, cele mai importante 50 de lucrări care fac parte din bagajul meu intelectual, pe care le-am aprofundat pe verticală; nu am inclus aici poezia, care ar trebui să aibă o categorie aparte (dacă aş face-o, ţin să spun că i-aş include obligatoriu pe Eminescu şi Blaga)”, a explicat psihologul pe blogul său.
Rectorul UBB şi-a împărţit topul în cinci categorii:
Lucrările 1-11: Fundamentale pentru copilărie (formarea personalităţii)
Lucrările 12-14: Fundamentale pentru dezvoltarea imaginaţiei
Lucrările 15-22: Fundamentale pentru stabilizarea şi nuanţarea personalităţii
Lucrările 23-36: Fundamentale pentru minte şi anvergură intelectuală/culturală (cum să înţelegem corect lumea şi pe noi înşine)
Lucrările 37-50: Fundamentale pentru înţelepciune (cum să ne înţelegem pe noi înşine, în mod adecvat, în raport cu viaţa cotidiană).

Biblia, prima
Pe primul loc în Top 50 al cărţilor recomandate de Daniel David este Biblia. Psihologul face şi un comentariu despre Biblie arătând că „merită comparată în perioada adultă cu Coranul, Scrierile Vedice şi Budiste”.
Mihai Morar, realizatorul podcastului „Fain şi simplu”, l-a întrebat pe David: „Prima carte pe care aţi trecut-o pe lista celor 50 este Biblia. Păi cum, omul de ştiinţă Daniel David...”
„Aţi spun foarte bine, omul de ştiinţă Daniel David, în sensul că teologii care se tem de ştiinţă nu sunt buni teologi şi oamenii de ştiinţă care se tem de religie sau de teologie nu sunt buni oameni de ştiinţă. Noi ne ocupăm de lucruri diferite. Eu mă ocup de un adevăr întemeiat ştiinţific, logico-empiric. Teologia, în general, când vorbeşte despre un adevăr vorbeşte despre un adevăr revelat, care nu trebuie întemeiat logico-empiric”, a explicat rectorul UBB.
David a susţinut că are o problemă atunci când un teolog vorbeşte despre adevăruri care se întemeiază logico-empiric pentru că de cele mai multe ori spune nişte lucruri care nu sunt adevărate. „La fel, eu, ca om de ştiinţă, nu am ce să discut despre adevăruri revelate, eventual, pot face o analiză raţională-logică a adevărurilor respective”.

„În Biblie nu scrie, crede şi nu cerceta”
În mod normal, ştiinţa şi teologia sunt de aceeaşi parte a baricadei când vorbim despre lupta împotriva pseudo-ştiinţei, crede psihologul.
„Pseudoştiinţa vine cu adevăruri ambalate într-o manieră în care par adevăruri. Noi acolo avem probleme majore, deoarece pseudoştiinţa vine la pachet cu stirile false , cu teoriile conspiraţioniste, aşa că nu văd o tensiune în acest parteneriat, dar, repet, dacă eşti cu adevărat om de ştiinţă, şi înţelegi cu ce te ocupi, şi dacă eşti cu adevărat teolog şi înţelegi cu ce te ocupi”.
David a susţinut că mulţi teologi care ies în public spun lucruri care nu apar, de fapt, în Biblie. „De exemplu, crede şi nu cerceta. Nu scrie în Biblie chestia asta.”
Întrebat ce i-a folosit din Biblie, psihologul a susţinut: „Eu, prima oară, am citit Biblia ca pe o poveste. Mi se păreau interesante luptele care aveau loc din Vechiul Testament. Recunosc, eram mic, am citit-o ca pe o poveste. Mai târziu, am început să o citesc într-o manieră culturală ca s-o înţeleg tot ca pe o poveste care dă sensuri şi semnificaţii, dă orientări sau asigură repere etice şi repere morale”.

„Românii sunt superstiţioşi mai degrabă decât religioşi”
Cât de importante sunt reperele etice şi morale din Biblie în perioada pe care o trece poporul român, l-a întrebat Mihai Morar.
„Suntem superstiţioşi mai degrabă decât religioşi. Sigur că noi ne definim ca fiind religioşi. Când vine părintele (care urma să fie invitat în emisiunea lui Morar-nr) întrebaţi-l cum se poate ca cei care ies de la Biserică, duminică după-masă, la ora 13, să ajungă al 13.30-14 la ghicitor în stele. Că nu se poate...” - a răspuns David citând studiile pe care le-a folosit la realizarea Psihologiei poporului român.
David a susţinut că românii sunt evanghelizaţi, dar stau mai prost cu catehismul:
„Nu înţelegem ce înseamnă de fapt creştinimsul. Biserica are mult de lucru aici. De aceea am invitat Biserica în spaţiul public, dar că m-aş bucura să nu-mi dea lecţii de ştiinţă, că am observat chestia asta. Era un preot la un moment-dat despre cât trebuie să fie expuşi copiii la ecrane, câte ore. Bun, dar acest lucru nu are nicio legătură cu biserica şi cu slujba”.
„Dar poate avea cu morala”, i-a replicat Morar.

„Preoţii când vin în public să nu se ocupe de ştiinţă”
„Nici cu morala, pentru că nu ai de unde să ştii dacă nu ai făcut o cercetare. Tu să spui că mai mult de o jumătate de oră în faţa ecranului e nociv, când studiile spun că dacă nu stau minimum două ore, de la o anumită vârstă, copiii pierd avantaje competitive în lumea în care trăim. Fiecare trebuie să ne rezumăm la nivelul la care ne pricepem. Eu nu fac spovedanii, m-aş bucura ca preoţii, când vin în public, să se ocupe de lucrurile importante pe care le au de făcut, aspecte de etică, morală şi, de ce nu, mântuire. Psihoterapia, tehnologia - s-o lase la specialişti”, a răspuns David.
Psihologul şi duhovnicul sunt lucruri complet diferite.
„Psihologul se ocupă de diagnosticul şi tratamentul tulburărilor psihice, dacă mergem pe zona clinică, iar duhovnicul se ocupă de alte aspecte care ţin mai degrabă de etică, morală, de mântuire şamd”, a mai precizat David.
Pornind de la arhicunoscuta sintagmă „Crede şi nu cerceta” - despre care unii teologi spun că ar apărea în Biblie, psihologul Daniel David a analizat relaţia dintre ştiinţă şi biserică, arătând, mai mult, că chiar şi în activitatea sa clinică,  de multe ori, colaborează cu duhovnici, în contextul în care foarte mulţi dintre pacienţi sunt credincioşi.