În 99 de ani nu a trecut pe la medic

Secretul longevității Elenei Ciurea, din Tărlungeni, care a împlinit în weekend un veac de existență: nu e niciun secret… Bătrâna a mâncat de toate, a muncit și a trecut peste două războaie. Deși e cam tare de urechi, tanti Elena nu a avut niciodată nevoie, până anul trecut, de un medic V-ați imaginat vreodată cum ar fi să va fi născut în 1910? Să fiți martorii a două războaie mondiale, a unei revoluții și mai ales a unor schimbări majore pe plan economic și social? Tanti Elena din satul Purcăreni, comună Tărlungeni, v-ar putea povesti ce înseamnă 100 de viață. Și-a dus la groapă 11 frați Elena Ciurea a fost al 10-lea copil dintr-o familie de 12 și a ajuns să-și îngroape pe rând părinții, frații și chiar unul dintre copii. A rămas văduvă de 38 de ani, însă i-a avut alături întotdeauna pe cei dragi alături. Cum la Tărlungeni au conviețuit de sute de ani românii și maghiarii, tanti Elena își amintește și acum de prietenele unguroaice care au murit în timpul celui de-al doilea război mondial. „Eram atunci când a început războiul. Tata avea o căruță și nu găsea calul. Acesta plecase în pădure. Am multe de spus. Când a fost bombardamentul, am venit de la Ploiești. A venit bombardamentul chiar în ziua de Paște. Din Germania ne-a bombardat. Am fugit la pădure și acolo am plâns, că a murit mama și tata”, povestește bătrâna. „Acum nu mai există credință” „Maia”, așa cum îi spun nepoții, păstrează încă în memorie clipele războiului pe care le povestește tuturor celor interesați de o lecție de istorie autentică. Deși a trecut prin vremuri grele, tanti Elena n-a dat înapoi niciodată. Până anul trecut, când a căzut și și-a luxat umărul, bătrâna nu a călcat niciodată prin cabinetele medicilor. Din păcate, auzul i-a slăbit foarte tare și cu greu mai înțelege ce i se spune. „Părinții au fost oameni cumsecade. Și-au respectat vecinii și, pentru că noi eram români și aveam vecini unguri, a trebuit să învăț ungurește. Știu să și scriu tot în ungurește. Și aveam prietene unguroaice”, le-a răspuns bătrâna jurnaliștilor care au întrebat-o dacă a fost greu să-și crească copiii. „Tata n-a băut, n-a pipat, au fost oameni credincioși. Acum nu mai există credință”, mai spune ea, propovăduind apoi cuvinte din Biblie, despre Maica Domnului și Dumnezeu. „Aveam șase ani în al II Război Mondial. A fugit din Ploiești și a venit cu noi aici, în comună. Apoi, nu a dorit să mai plece înapoi în Ploiești, că i-a fost frică. Când era în putere, era o femeie iute, vrednică, îi ajuta pe toți nevoiașii cu mâncare. Așa a învățat de la mamă-sa. Nu putea să mănânce, puteai s-o omori! – până nu mâncau cei bolnavi și nevoiași. Mamă-sa niciodată nu se așeza la masă până nu-i vedea pe ei sătuli. Dacă rămânea, mai mânca, dacă nu, nu”, ne-a spus Stela Rusu, una din fiicele Maiei. A mâncat de toate La acest moment emoționant i-au fost alături cele două fete, o parte din cei 7 nepoți și 4 strănepoți care i-au adus bunicuței flori, cadouri și tort pe care le-au ornat cu cifra 100. Rudele ne-au spus că viața echilibrată și poate generozitatea lui tanti Elena a făcut-o să ajungă la o asemenea vârstă. „A muncit, a mâncat de toate, nu a mers niciodată la medic. Abia acum, în toamnă, a fost la spital pentru că a căzut și și-a spart capul, și-a deplasat umărul”, ne-a spus Stela. La aniversare au participat și reprezentanții comunității locale, care i-au înmânat bătrânei o diplomă de cetățean de onoare. Tanti Elena și a petrecut întreaga zi alături de cei dragi care spera să o mai poată aniversa și în anii următori.