Impasul liberal

Nori negri pe cerul Alianței și ai Coaliției: tot mai multe voci critice se fac auzite, acuzând izolarea și „sectarismul” de care a dat dovadă președintele PNL în rezolvarea treburilor curente. Cele mai dure aprecieri vin tocmai din partea fostului președinte și actual consilier prezindențial, Teodor Stolojan. În mai multe ieșiri la rampă, pe parcursul unor vizite „în teritoriu”, acesta îl vizează pe Tăriceanu ca fiind exponentul, chiar prizonierul unor cercuri „de interese” (ecou prezidențial!) formate din prieteni intimi. În acest fel, deciziile importante nu se mai discută în forurile partidului, ci se iau pur și simplu, ceea ce creează o ruptură evidentă între conducere și restul activului.Într-un fel, Tăriceanu repetă experiența lui Năstase. La rândul său, acesta a determinat primele „cârteli” în partid în momentul în care vechii lideri au început să fie îndepărtați în favoarea unui val de membri noi, activi și pragmatici, care au acaparat principalele pârghii de decizie. Numai că Năstase avea de furcă doar cu propriul său partid. Tăriceanu însă trebuie să-i înfrunte, pe lângă ai săi, și pe ceilalți, aliați sau parteneri, fiecare cu problemele, viziunile și simpatiile sale. În mod neașteptat, relația cea mai cordială pare să o aibă cu conservatorii, eventuala venire a lui Dan Voiculescu în poziția de vicepremier fiind, fără îndoială, un atu în favoarea sa, în timp ce cea mai tensionată este cu democrații. Diferențele de vedere dintre cele două formațiuni aliate au evoluat constant, de la alegerile anticipate până la actuala restructurare pe care democrații o vor cât mai rapidă, în timp ce Tăriceanu ar dori-o cât mai târziu. Diferendele se manifestă și prin puternica opoziție dintre miniștrii democrați - cel puțin la prima vedere mai stabili și mai eficienți, și cei liberali. Practic, incompetența acestora din urmă, marcată în cazurile Flutur, Nicolăescu, Athanasiu și Ungureanu, care conduc autoritar topul celor mai slabi membri ai Executivului, este cea care va duce, în cele din urmă, la colapsul liberal. Pe măsură ce Tăriceanu și-a câștigat „independența” în disputa cu președintele, el pierde puncte datorită propriei sale echipe, pe care nu are curajul să o schimbe, fără riscul de a afecta grav echilibrul și așa destul de fragil din interiorul unui partid măcinat de orgolii și rivalități. Pe acest fond, discuțiile despre restructurare rămân pur academice, fără nici un impact asupra proiectelor imediate care nu depășesc stadiul unei cosmetizări ușoare.