Împărțirea sărăciei

Mai mult ca oricând, actualele dezbateri pe marginea bugetului reprezintă o împărțire a sărăciei. Sau a speranțelor. Pentru că ceea ce se negociază între partenerii de discuție este o ficțiune, o proiecție pentru care nimeni nu poate da garanții. Deci, guvernul pornește de la o predicție: în 2010 vom avea intrări de “cam atât”, din care doar vreo câteva capitole au oarece concretețe. Și acestea sunt impozitele pe salarii și feluritele taxe și accize pe benzină, tutun și alcool. Restul sunt poezie. Nimeni nu poate ști cum se va comporta economia în ansamblul său, mai ales în condițiile în care creșterea nu e stimulată în niciun fel (ba din contra: apar noi biruri), iar cheltuielile legate de funcționarea unui aparat administrativ superdimensionat cresc exponențial cu întârzierea reformării și reajustării sale. Așa încât discuțiile care se poartă sunt teoretice, atâta timp cât necesitățile continuă să fie mai practice și mai numeroase decât clarificările. Ce observăm, chiar în acest context? Că pe fondul unei austerități mai mult decât necesare, corecțiile sunt, practic, de neidentificat. Majoritatea ministerelor primesc cam aceiași bani ca anul trecut, dacă nu mai mult. “Campion” este ministerul Muncii, unde banii mai mulți pe care-i primește înseamnă că povara asistenței va apăsa tot mai greu asupra bugetului și a resurselor sale teoretice. Creșterile scandaloase vin însă din zona serviciilor secrete, unde banii alocați nu vor rezolva niciun fel de probleme generale. Ei vor fi îngropați în tehnologie și cu salariiile personalului a căror relevanță este aproape de neobservat pentru simplul cetățean. Serviciile continuă să fie “jucăriile” celor de la putere, unicii beneficiari ai tehnologiilor performante ale acestora, mai ales în condițiile în care România nu mai are de făcut față amenințărilor tradiționale, fiind protejată de sistemul de angajamente și de securitatea colectivă a instituțiilor comunitare. Ce semn mai clar că acest buget a fost conceput ca unul de împărțeală a sărăciei, decât ca unul care să producă banii de împărțit, decât faptul că în actuala structură guvernamentală nu și-a mai găsit locul de sine stătător, un minister dedicat mediului de afaceri și stimulării acestuia? Pitit printre granzii energetici, departamentul pentru IMM-uri pare destinat doar priveghiului celor dispăruți prin efect forfetar.