Imbecili sunt și la Bruxelles

Avem, la București, suficient de mulți imbecili, infiltrați în clasa politică, indiferent de culoare. Sunt, în special, cei gata să strige „săriți, hoții!” – hoții fiind propriii lor conaționali care le fură cu nerușinare parte din privilegiile la care, în mod democratic, nu mai au dreptul. Au avut și le-a trecut. Un astfel de specimen este doamna europarlamentar Monica Macovei, care plânge cu lacrimi amare suferințele țării, pe leafa babană pe care i-o dă Uniunea pentru timpul pierdut la Bruxelles, ca europarlamentar. Mai sunt și alți câțiva, dispuși oricând să arunce în aer eforturi considerabile pentru intrarea într-o normalitate care nu se mai vede la orizont. Imbecilii au și tupeu, pentru că în vaietele lor includ prezumția de nevinovăție a hoților de aceeași culoare care au furat până n-au mai putut, iar acum se văd în situația de a nu mai avea acces la țâța generoasă a banului public. Dacă ăștia sunt imbecilii autohtoni mincinoși la Bruxelles aveam de-a face cu un mare număr de imbecili ignoranți, care-și joacă rolurile pe beneficii grase, fără nici o legătură cu criza de pe continent (apropo: știți că UE și Comisia în general, sunt singurele instituții în care termenul de austeritate nu s-a auzit și unde continuă să se cheltuie în draci: jumătatea de milion de euro încasată de Severin pe contracte date amicilor e doar un palid exemplu). Cum altfel poți să califici somități ale continentului care nu sunt în stare să facă diferența între Curtea Constituțională și Curtea Supremă de Justiție și să realizeze că prima n-are nici o legătură cu sistemul judiciar, sau care refuză să înțeleagă că schimbarea președinților Camerelor a fost făcută strict constituțional, de unde și decizia de validare a Curții? Cum poți să califici persoane cu CV-uri încărcate care, în ciuda explicațiilor detaliate primite de la autorități continuă să pună placa cu ilegalitatea acestor măsuri, reproșând... viteza cu care au fost făcute, de parcă o schimbare ar trebui întinsă în timp atât cât să le convină și celor schimbați? Cum altfel decât imbecilitate crasă și abuz incalificabil poate fi tratată lista înmânată lui Ponta și în care lideri ai Uniunii cer, punct cu punct, ce să aprobe Parlamentul și ce să anuleze? Păi, așa ceva nu cred că s-a întâmplat nici pe vremea Cominternului, iar în mintea acestor imbecili Parlamentul României nu este altceva decât o instituție al cărei rol este să ducă la îndeplinire directivele și solicitările comunitare. Un asemenea tupeu nu se poate întâlni decât cu resemnarea – ca să nu-i spun altfel – autorităților noastre, care nu îndrăznesc să le spună franc acestor personaje abuzive că ceea ce fac ele se numește amestec nepermis în treburile interne ale unei țări și nesocotirea legitimității instituțiilor sale. Hai, cu aiureala asta cu Schengen pot să zic că avem o parte de vină (Băsescu și gașca lui), dar la chestia cu suveranitatea – fie ea și limitată – nu văd nici un motiv să achiesăm. Probabil că în viitorul apropiat vom primi de la Bruxelles și bilețele cu cine trebuie ales președinte și cine numit premier. Sunt revoltat și umilit de modul în care suntem tratați de o instituție de pe urma căreia nu ne-am ales cu nici un câștig în cei cinci ani de când ne-am alăturat ei. Am fost nevoiți să suportăm abuzuri și tratamente aplicate unei țări de categoria a doua, în care vocalul nostru președinte suspendat s-a complăcut cu satisfacția de a i se oferi o strapontină de pe care să asculte ce vorbesc alții. P.S. Cea mai nerușinată și mai incredibilă acțiune de încălcare a demnității noastre ca țară mi se pare mențiunea din Raportul pe Justiție care... salută condamnarea lui Năstase! Sau, mai exact, îndeplinirea unei directive nominale. Unde s-a mai pomenit așa ceva. Cât despre chifla macovistă cu „lovitura de stat”, mă întreb ce cultură generală au cei care au înghițit-o...