Iluzia “vremurilor bune”

Perspectiva revenirii „vremurilor bune” de până în 2008, când tot omul își putea crește nivelul de trai doar făcând un drum la bancă, cu buletinul, este tot mai în ceață. Cei care au sperat într-o redresare după primul an, după al doilea, și chiar după al treilea, încep să-și piardă nădejdea. Nimic nu-i îndreptățește să spună că se va pune capăt crizei, prosperitatea va redeveni o constantă a existenței cotidiene. După aproape jumătate de secol de trai peste posibilități, prin amanetarea constantă a viitorului națiunilor de către politicieni dornici să rămână la putere atâta timp cât nu vor trebui să achite ei nota de plată, lumea civilizată constată că drumul pe care a pășit cu atâta încredere este cel greșit. Națiuni dintre cele mai prospere, cu potențiale de invidiat, constată rând pe rând că le paște falimentul, ca o consecință directă a proastei gestionări. Nu suntem străini de acest sentiment, chiar dacă pentru noi iluzia prosperității a durat mai puțin decât pentru alții și n-am avut timpul să ne obișnuim cu ea. Există însă o întreagă categorie socială care speră să se desprindă definitiv de sărăcie și de lipsuri, care prin creditele acordate cu ușurință și-a creat iluzia unui alt tip de existență și care se vede acum în fața unor decizii greu de acceptat. Pentru că nu e ușor să renunți nici la casă, nici la mașină, nici măcar la televizorul cu plasmă, doar pentru motivul că nu mai ai cum să le achiți. Mulți și-au pierdut slujbele care le promiteau să aloce o parte din venit acestor achiziții. Altora li s-au redus drastic salariile, până la nivelul supraviețuirii. Pentru cei mai mulți lipsa perspectivei este tot mai stresantă. Consecința: restanțe, cu fiecare zi mai mari, la plata ratelor la credite și mărirea exponențială a datoriei prin jocul nemilos al dobânzilor la dobânzi. Tot mai mulți specialiști prevăd faptul că majoritatea acestor credite nu vor putea fi plătite niciodată și că băncile se vor trezi în posesia unor bunuri pentru care nu vor exista cumpărători. Fenomenul este global și soluțiile vizează doar ieșirea din crizele secvențiale. Problemele mari rămân de nerezolvat. Actuala criză globală nu are remediu. Pentru că este una de sistem. Este criza unui sistem prost croit, fără valabilitate pe termen lung. Ceva trebuie să se schimbe, iar acest ceva trebuie să fie extrem de radical. Este foarte posibil să fie vorba de eșecul – sau de finalul – sistemului capitalist clasic, care și-a epuizat resursele. Nimeni nu știe cum vom ieși din această situație. Ceea ce știe însă cu precizie este că problemele nu vor înceta să se acumuleze și că mai toate ușile blocate. Basescu: „Să ne dea Dumnezeu sanatate cat adevar spunem”...