Iliescu, între Mitterrand şi procurorii lui Lazăr

Cu exact 25 de ani în urmă, Ion Iliescu făcea o vizită oficială de trei zile în Franţa, la invitaţia preşedintelui Francois Mitterrand. Iată cum descria presa franceză acest episod: „MITTERRAND SALUTĂ “ÎNŢELEPCIUNEA” PREŞEDINTELUI ILIESCU”
- titra „LIBERATION” în 16 aprilie, într-o notă scurtă - în ton cu majoritatea relatărilor apărute în presa franceză: „La sosirea sa în Franţa, pentru o vizită oficială de 3 zile, preşedintele Iliescu a fost felicitat, joi, de preşedintele Mitterrand pentru „înţelepciunea politicii României în această perioadă zbuciumată pe care o traversează Estul” continentului european. „I-aţi făcut faţă cu calm, având grijă să întreţineţi cu fiecare un dialog constructiv” - a declarat preşedintele francez. „Nu ignoraţi pe nimeni, nu deranjaţi pe nimeni, este fără îndoială înţelepciune”. „Poporul român, a adăugat Mitterrand, vă va fi recunoscător de a fi ştiut să respingeţi tentaţia alianţei cu forţele trecutului, pentru a putea ralia în jurul proiectului nostru de reformă forţele democratice”.

Un sfert de secol mai târziu procurorii îşi asumă responsabilitatea de a rescrie istoria. Acelaşi personaj este văzut într-o cu altă „lumină” de către cei care au fost puşi să răscolească măruntaiele Revoluţiei pentru a da acolo de lovitura de stat care l-a răsturnat pe Ceauşescu şi a călcat în picioare principiile „statului de drept” al momentului:

„Ion Iliescu şi Gelu Voican Voiculescu sunt acuzaţi şi de crime împotriva umanităţii, fapte care nu s-au prescis, au mai arătat procurorii în actul de sesizare al instanţei Gruparea Iliescu s-a constituit după 1968 ca „o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS”, se mai arată în rechizitoriul publicat în g4media.ro. Seful statului major al armatei, generalul Ştefan Guşă, şi seful statului major al trupelor de grăniceri, colonelul Petre Geantă, s-au opus solicitării de ajutor militar din partea URSS. Ulterior au fost retrogradaţi şi trimişi în unităţi militare din afara Bucureştiului. Anunţul privind solicitarea intervenţiei militare a URSS a fost făcut la TVR, pe 23 decembrie, la ora 10.30 dimineaţa. Procurorii susţin că, dat fiind că TVR era sub control militar, iar armata era sub controlul grupării conduse de Ion Iliescu, membrii acestei grupări sunt cei care au luat decizia de a chema trupele sovietice, masate la graniţa de est a României. Mai jos, fragmentele semnificative din Rechizitoriul Dosarului Revoluţiei 1989. Generalul Guşă, omul care a împiedicat intrarea armatei ruse în România „În cursul zilei de 23 decembrie 1989, aproximativ orele 10:30, crainicul TVR (…) a transmis „în direct” următorul mesaj: „Suntem informaţi că s-a luat legătura cu Ambasada Sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenţii străine şi-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmaţi, cu scopul de a distruge ceea ce poporul român a cucerit.” La scurt timp, postul naţional de radio a transmis un mesaj similar. Ulterior acestui prim moment, mesajul televizat a fost repetat. (vol. …) Este lesne de realizat gravitatea mesajului. Se punea problema ca pe teritoriul României să pătrundă trupe aparţinând unui stat străin, mai precis ale URSS. Tocmai dată fiind gravitatea comunicatului, se exclude varianta conform căreia angajaţii TVR au transmis acest mesaj în mod independent, fără o autorizare prealabilă. La momentul emiterii mesajului, TVR se afla sub control militar. (…)” „La fel de clar este şi faptul că prezenţa trupelor sovietice pe graniţa de Est, nu a fost o întâmplare, ca urmare a unui anunţ întâmplător al TVR. Este mai presus de orice dubiu faptul că această prezenţă a fost posibilă pentru că a existat în prealabil o solicitare în acest sens, venită de la vârful puterii politico-militare a României. Totuşi, a lipsit acordul din partea persoanei abilitate – generalul (…) (Ştefan Guşă – n.red.)”, este menţionat în rechizitoriu. Procurorii mai arată că, ulterior Revoluţiei, toţi cei din reţeaua Iliescu au negat constant faptul că ar fi chemat trupele sovietice şi au încercat să-şi ascundă filosovietismul, dar şi colaborarea cu serviciile secrete ale URSS. „(…) la data de 23 decembrie 1989, ţara noastră s-a confruntat cu o situaţie foarte periculoasă, cu posibile consecinţe extreme. Doar comportamentul exemplar al Şefului Statului Major al Armatei Române şi al militarilor aflaţi în serviciul de pază al frontierei de stat a preîntâmpinat o situaţie militară total nefavorabilă ţării noastre, cu posibile consecinţe nefaste pe termen lung” au mai precizat procurorii. „Ulterior Revoluţiei, toţi cei implicaţi în chemarea trupelor sovietice ( Iliescu Ion, gl. Militaru Nicolae, Voican Voiculescu, Brucan Silviu ) au negat vehement acest fapt”. „Totodată, s-a argumentat că una dintre motivaţiile uciderii cuplului Ceauşescu Nicolae şi Elena a reprezentat-o ascunderea realităţii conform căreia, puterea în România a fost preluată de o grupare filosovietică, ante-constituită, formată din foşti nomenclaturişti marginalizaţi şi militari pro-sovietici,cu studiile efectuate în fosta URSS, care aveau nevoie de legitimare în faţa poporului român”.