Îl chema „Cărăbuş” şi braşovenii trăgeau cu pistoalele în el

Primul tramvai de pe teritoriul actual al României a fost construit în Braşov, în anul 1892. Era alintat popular „Cărăbuş”, funcţiona cu abur şi a fost gata în timp-record. La acel moment, Braşovul era parte a Imperiului Austro-Ungar, care punea o importanţă deosebită asupra lucrărilor de infrastructură.

Prima staţie: Săcele
„Cărăbuş” a pornit la drum pe linia Braşov – Satulung, care acum face parte din Săcele. Acesta avea rolul de a aduce lumea din împrejurimile Braşovului în oraş. Tramvaie trase de cai mai apăruseră în Timişoara şi Arad, în anul 1869, dar cel din Braşov era mecanizat şi funcţiona cu aburi.
În afara oraşului, noul vehicul avea gări ca un tren, în vreme ce în Braşov circula practic ca un tramvai, a povestit pentru „Libertatea”, Gruia Hilohi, unul dintre autorii unei monografii dedicate acestui tren. Cartea se numeşte „Calea ferată suburbană Braşov – Satulung. Brassó-Hosszúfalusi Kózúti Vasút” şi îi are ca autori pe Gruia Hilohi, Alexandru Daneş şi Jonas Andras. Lucrarea a fost analizată de Ştefan Ungurean, conferenţiar doctor la Facultatea de Sociologie şi Comunicare din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov.
Eseul acestuia este publicat pe platforma online a Institutului de Cercetare a Calităţii Vieţii din cadrul Academiei Române şi detaliază impactul acestui tren asupra Braşovului.

Ultima: Biserica Neagră
Tramvaiul cu abur ajungea până în centrul oraşului, în zona unde acum sunt Biserica Neagră şi Piaţa Sfatului. Linia de 17 kilometri a fost construită în numai doi ani. În 1891, poarta Vămii a fost dărâmată pentru că locomotiva cu aburi nu putea trece pe sub ea. Trenurile circulau numai ziua, cu 10 km/h în oraş şi 20 km/h în afara acestuia. În zilele de târg, tramvaiul cu aburi circula în oraş numai după ora 15.

Construit de privaţi, nici după 10 ani nu era profitabil
Compania care a construit-o se numea Societatea Căilor Ferate Vicinale Braşov – Trei Scaune. Privaţii au început construirea liniei deoarece imperiul nu avea bani. Un raport din 1902 al societăţii care asigura funcţionarea acestei linii ferate arăta că nici după zece ani aceasta nu ajunsese profitabilă.

„Magnet” pentru investiţii
Totuşi, aceasta a generat multe alte investiţii pe lângă ea, care au contribuit la dezvoltarea locală. Linia a avut o importanţă economică deosebită pentru că a unit majoritatea fabricilor din zona industrială a oraşului. Profesorul Ungurean arată cum au fost atrase alte investiţii datorită acestei linii ferate: depozitul orăşenesc de lemne (1893), fabrica de postav Wilhelm Scherg (1922), depozitul Porr (1898-1899), fabrica de maşini Fraţii Schiel (1911), depozitul petrolier Unirea, fabrica de cherestea Kocsis, fabrica de cărămidă şi ceramică Fraţii Schmidt, fabrica de ciment Kugler (1898), fabrica Farola (1923-1924), „Metrom” Braşov ( 1936) şi fabrica de sticlă şi porţelan Honterus.
În Imperiul austriac exista şi o presiune din partea oamenilor de afaceri pentru realizarea de investiţii, libera circulaţie a mărfurilor şi a persoanelor. Cam cum este acum în Uniunea Europeană. Aşa că austriecii au construit linia de cale ferată Braşov-Sibiu-Budapesta în 1873. Şase ani mai târziu, în 1879, Braşovul este conectat cu linia Bucureşti-Predeal.

Înlocuit de autobuze, desfiinţat apoi de comunişti
Totuşi, după câteva zeci de ani trenul local a început să enerveze populaţia din cauza zgomotului şi a fumului. În alte dăţi au avut loc focuri de armă trase în tren. În fine, în alt moment, casa unui localnic de pe traseul trenului a luat foc de la scânteile produse de locomotivă. Astfel, în 1932, Primăria Braşovului înfiinţează primul serviciu de autobuze, iar acestea devin rapid preferatele populaţiei.
Trenul local va mai fi folosit însă până în 1960, în special de navetiştii din zonă care lucrau în fabricile din Braşov. Ulterior, autorităţile comuniste au închis linia.
În final, dezvoltarea industrială nu a ţinut cont de potenţialul infrastructurii. Presa vremii scria că uzinele începeau toate programul la aceeaşi oră, fapt care conduce la îmbulzeală dimineaţa, când sute de muncitori erau în staţii. Importanţa sa este subliniată însă de ziarul maghiar Brasso: „Calea ferată schimbă peste tot condiţiile de transport, dar niciodată mai rău ca înainte. Numai miopii sau cei cu vederea îngustată de frica de calea ferată nu o doresc. Noi deja am trecut peste asta, acum suntem atenţi la schimbări, la ce schimbări vor mai fi cauzate de minunatul mijloc de circulaţie, ce nu are pereche şi pe care îl privim cu demnitate”.