„Iarna nu-i ca vara”… la 20 de grade Celsius

„Iarna nu-i ca vara”, spune o maximă făcută celebră de fostul primar al Bucureştiului, Traian Băsescu. În funcţie de contextul folosit, această sintagmă are înţelesuri diferite, însă cu toţii am observat că vara, în casă, ne simţim confortabil la 20°C, în schimb în sezonul rece ne este frig la aceeaşi temperatură.
Corpul nostru pierde căldură şi câştigă căldură, făcând mediul său să pară mai rece sau mai cald, în funcţie de fluxul de căldură care este operaţional la un moment dat. Acest proces are loc în trei moduri: conducţie (contact direct cu o sursă de căldură), convecţie (mişcare ascendentă a aerului) şi radiaţie (flux de căldură direct de la o suprafaţă mai caldă la o suprafaţă mai rece).
De ce îţi este frig la aceeaşi temperatură iarna? Potrivit New Scientist, o explicaţie poate fi curenţii de convecţie sau lipsa acestora. Este posibil ca termostatul camerei să fie poziţionat aproximativ la jumătatea distanţei dintre podea şi tavan. Într-o zi de 20°C de vară, temperatura din cameră va fi cu câteva grade mai mică faţă de temperatura de afară, aşa că ne vom simţi confortabil.
Iarna, cu încălzirea pornită, caloriferele produc curenţi de convecţie. Aerul mai rece, mai dens cade, înlocuind aerul mai cald. Dacă termostatul înregistrează 20°C, temperatura la nivelul podelei va fi semnificativ mai scăzută. Aerul din stratul de sub tavan va fi peste 20°C, dar nu vei simţi această căldură decât dacă te urci pe o scară.
Aşa cum spuneam mai sus, temperatura aerului este doar unul dintre cei trei parametri care influenţează confortul termic. Celelalte sunt mişcarea aerului şi temperatura radiantă a mediului înconjurător.
În timpul iernii, este posibil să simţim mai mult disconfort din cauza curenţilor de aer, deoarece aerul care intră în cameră este probabil mai rece. Acest lucru ne oferă o senzaţie sporită de frig la aceeaşi temperatură a aerului, la fel cum ne simţim mai puţin confortabil în vânt puternic decât într-o zi calmă.
Temperatura radiantă a mediului înconjurător este o funcţie de temperaturile tuturor suprafeţelor din jurul nostru. Acestea sunt probabil mai mici iarna decât vara. Ne simţim plăcut în căldura soarelui strălucitor şi în afara curenţilor de aer, chiar şi atunci când temperatura aerului este scăzută.
Dimpotrivă, probabil că am experimentat toţi acel fior „rece” care iradiază de la suprafeţe reci, chiar şi într-un mediu cald. Acest lucru este asemănător cu procesul care poate avea loc în camera noastră de zi în plină iarnă.
De asemenea, mai există şi o explicaţie psihologică. Potrivit sursei mai sus menţionate, s-a dovedit că cel mai eficient mod energetic de a menţine oamenii confortabil în interior nu este să mărim temperatura, ci să oferim un iluminat mai puternic. Lipsa luminii solare este un predictor puternic pentru tulburarea afectivă sezonieră. Simptomele sale sunt similare cu cele ale depresiei clinice, iar senzaţia de frig poate face parte din această afecţiune. Iarna oferă adesea mai puţină stimulare senzorială şi contact social. În schimb, activitatea stimulativă, chiar dacă este doar mentală, duce într-o anumită măsură la distragerea atenţiei de la frig. Cel mai izbitor exemplu de stare de spirit care afectează percepţia poate fi văzut pe străzile oricărui oraş noaptea, când găştile de tineri intenţionaţi să se distreze par a fi complet „impermeabili” la frig.