Iarna lor, la fel de grea ca a noastră

Iernile de altădată sau cele mult mai uşoare, cu care ne-am obişnuit în ultimii ani şi din pricina cărora temperaturile şi zăpada din aceste zile ne par ceva de neînchipuit? Este o întrebare foarte prezentă, ce stă ca o prăpastie parcă între generaţia tânără şi cea de peste 50 de ani. Nu doar în cazul românilor, ci şi al altor naţiuni, ne spun străinii stabiliţi în zona Braşovului de câţiva ani. Julia, o ucraineancă ce a ales să trăiască în zona Braşovului alături de soţul ei român, este unul din exemple. A stat la Măgura o perioadă, iar părinţii au urmat-o şi s-au mutat de la Kiev la Predeluţ, lângă Bran. Acum, tânăra şi soţul ei s-au mutat în Poiana Braşov, unde noaptea sunt -25 de grade. „Pentru mine chiar e greu, nu şi pentru părinţi. Au venit şi bunicii mei în vacanţă şi stau la părinţi, la Predeluţ. Bunicul Vlad are 91 de ani şi mi-a spus că la Kiev iarna ajunge şi la minus 30 de grade. Am scos-o pe bunica la plimbare la minus 20, îi place să se mişte”, spune Julia, care abia aşteaptă primăvara şi spune că sistemul de încălzire pe lemne al părinţilor a consumat deja foarte mult în primele zile ale acestui an. Irina şi Serghei, părinţii Juliei, au 62 de ani şi până în 2014 locuiau în Kiev şi lucrau pentru unul din cele mai importante institute de cercetare din Ucraina. Gândul că unica lor fiică le este departe de mai bine de 15 ani i-a făcut să-şi dorească să o urmeze, ea locuind în Estonia şi mutându-se apoi în zona Braşovului, căsătorită fiind cu un român, alături de care lucrează în industria filmelor online.

Luptă cu zăpada până la genunchi: Să ieşi din sat poate fi uneori un joc de noroc
„Este deja o iarnă lungă, comparativ cu celelalte pe care le-am trăit aici. Eram obişnuită cu o toamnă lungă, călduroasă şi însorită. De această dată, octombrie şi noiembrie au fost reci şi cu precipitaţii”, spune şi Arabella, o scriitoare britanică stabilită în munţi, la Măgura. Aceasta spune că simte acest ianuarie foarte rece destul de inconfortabil, dar că, lucrând de acasă, poeta afirmă că este norocoasă. „Să ieşi din sat poate fi uneori un joc de noroc. Ai parte de o luptă de 10 minute cu zăpada până la genunchi, în drumul până la maşină sau înapoi către ea, cu cumpărăturile în braţe. Dar încep să mă obişnuiesc”, descrie scriitoarea care locuieşte de 6 ani în România „aventura” unui drum la cumpărături.

Problema lemnelor de foc
Arabella se confruntă, în această iarnă grea, cu o mare problemă în a găsi lemne de foc. „E o problemă naţională cu două aspecte: Tăierile ilegale, ignorate de autorităţi, şi noua lege care opreşte gospodarii să îşi taie proprii copaci în scopul de a folosi lemnul la încălzire. Sunt norocoasă cu vecinii care m-au ajutat, dar nu cred că am destule lemne pentru toată iarna, deşi trăiesc doar într-o cameră, care îmi ajunge şi pentru muncă sau studii”, explică englezoaica.

„Dacă pot sta în casă, Măgura e cel mai bun loc de trăit iarna”
Arabella recunoaşte că nu îi plac cu adevărat iernile niciunde, nicicum. „Nu e sezonul meu preferat, chiar dacă o privelişte asupra unui tărâm plin de omăt e minunată. Parcă însă preţul unui asemenea paradis e prea mare. Dar totuşi e mai bună zăpada aici, la ţară, unde chiar e frumos, decât într-un oraş îngheţat, cu trotuare pline de gheaţă sau în Marea Britanie, cu luni bune de cer înorat şi întuneric în mijlocul zilei. Aici cerul albastru transformă zăpada curată în praf de diamant, astfel încât, atâta timp cât eu pot sta la căldură în casă, acesta este cel mai bun loc pentru a trăi în timpul iernii”, încheie femeia. În Marea Britanie, McIntyre-Brown a lucrat ca jurnalistă pe domeniul economic, a scris mai multe cărţi, printre care şi „Liverpool: The First 1000 Years”, în 2001, şi a înfiinţat editura Capsica.

„Din Liverpool în Carpaţi”, lansată acum două luni
În noiembrie, scriitoarea britanică şi-a publicat cartea „Din Liverpool în Carpaţi”, la Editura ALL. „Se pare că a plăcut cititorilor, am scris acolo şi despre iarnă, dar şi celelalte anotimpuri”, se amuză Arabella. Lucrarea, sinceră şi antrenantă, constituie o veritabilă scrisoare de dragoste pentru România, în care englezoaica îşi explică decizia de a se muta dintr-un oraş britanic aglomerat şi animat într-o cabană din lemn, doar pe jumătate construită, de pe un povârniş al Carpaţilor şi viaţa ei în noua sa casă. În continuare, scriitoarea pregăteşte o carte pentru copii, al cărui titlul, cel puţin în lucru, este „Dragons over London”.