I s-a promis Braşovul, a ajuns „sclav” la Suceava

Foto: Srilankezi care stau la coadă pentru a obţine un loc de muncă în străinătate.

După ce a luat un împrumut de 5.000 de dolari, pe care l-a garantat cu pământul moştenit de la părinţi, ca să vină să muncească în România, un srilankez de 46 de ani s-a trezit victima unui lung şir de abuzuri. După ce s-a accidentat la muncă, a fost bătut de patron şi, apoi, nu a găsit la autorităţile române sprijinul de care avea nevoie.
Povestea lui a fost spusă de Iulia Hau, de la HotNews. V-o prezentăm în continuare.

„Să ridice mâna aceia dintre voi care au acasă o copie a contractului de muncă”
Este duminică, 17 noiembrie 2024. În Soare Lanka, unul din restaurantele srilankeze din Bucureşti, un ONG care încearcă să ajute la firul ierbii muncitorii străini din România îşi promovează serviciile. S-au strâns câteva zeci de oameni care ascultă în linişte. De traducerea din română în singaleză se ocupă o femeie la 40 de ani, dreaptă, fermă, cu o voce plăcută.
„Să ridice mâna aceia dintre voi care au acasă o copie a contractului de muncă”, spune preşedintele asociaţiei, Cristian Ganea.
Nu răspunde nimeni.
„Ştiţi că este dreptul vostru să aveţi o copie în română şi una în engleză?”
Linişte.
„Câţi dintre voi ştiu că depunerea actelor pentru obţinerea permisului de şedere temporară este datoria voastră, nu a angajatorului?”
Nimic.
Anxietatea se simte atât de puternic în aer că ai putea-o desprinde cu lingurinţa.
„Ştiţi că nu sunteţi obligaţi să semnaţi nimic fără să vi se ofere o copie în engleză?”
„Ştiţi că nu trebuie să daţi actele voastre nimănui! Inclusiv dacă poliţia vi le cere, i le arătaţi, dar trebuie să le luaţi înapoi!”.

A venit să muncească la o firmă de design interior, dar a ajuns la un abator
Iulia Hau a participat la această întâlnire în calitate de jurnalistă care încearcă să cunoască mai bine şi să înţeleagă această comunitate, tot mai numeroasă de la an la an. România invită anual peste 100 de mii de muncitori străini, din care o cotă semnificativă sunt srilankezi. „Sunt oameni calzi, cu ochii negri, păr bogat şi ajung în România plini de visuri. Unii dintre ei, însă, vor regreta curând alegerea făcută”, arată jurnalista, dând ca reper povestea lui Deshan (nume anonimizat), pe care l-a întâlnit la acea întrunire.
Deshan (46 de ani) a ajuns în România în aprilie 2024, lăsându-şi acasă fiica de opt ani, soţia şi promisiunea de a plăti în rate împrumutul de 5000 de euro, care i-a permis să se mute aici.
Agenţia de recrutare la care a apelat în Sri Lanka, „Clever Solutions”, i-a obţinut promisiunea unui loc de muncă la firma de design interior pentru automobile NBHX ROLEM din Ghimbav, Braşov. Ba chiar i-a trimis şi confirmarea, semnată şi ştampilată de Ministerul Afacerilor de Interne, Inspectoratul General pentru Imigrări din România. Cu toate acestea, din motive pe care nu s-a obosit nimeni să i le explice, a ajuns să muncească în abatorul companiei Agrolinevol, din comuna Dorneşti, judeţul Suceava, care se ocupă cu creşterea, procesarea şi comerţul cu carne – bovine şi ovine.
Spune că a lucrat acolo timp de şase luni, de luni până sâmbătă, de la şapte dimineaţa la opt seara, fără plată suplimentară şi fără să-i explice nimeni că lucrează cu 100 de ore în plus pe lună faţă de cât prevede legea în România. Munca-i grea, dar nu se plânge de asta – „no problem”.

„Spui că te-ai tăiat în bucătărie, nu în timp ce munceai”
În după-amiaza de 19 august, Deshan folosea aparatul industrial de tăiat carne, când mănuşa protectoare a rămas în interiorul maşinii care i-a retezat bucata superioară a degetului inelar de la mâna stângă. Povesteşte că, înainte de a fi dus la spital, a fost avertizat clar de manager: „Spui că te-ai tăiat în bucătărie, nu în timp ce munceai”.
Varianta lui Deshan e confirmată de Poliţie. Purtătorul de cuvânt al IPJ Suceava, Ionuţ Epureanu, a spus că managerul firmei, Florin Lupăşteanu, a declarat acelaşi lucru în timpul anchetei făcute ulterior.
Srilankezul a ajuns la Spitalul Municipal din Rădăuţi după o oră şi jumătate. Medicii au încercat să-i reataşeze partea din deget tăiată, dar după două zile, când s-a întors la spital, cu autobuzul, pentru schimbarea bandajelor, lucrurile se complicaseră. A fost trimis la spitalul din Suceava, unde i s-au pus din nou bandaje şi i s-a spus să se întoarcă în patru zile. A ajuns înapoi mult mai devreme pentru că, după cum povesteşte acum, de sub bandaj ieşea un miros neplăcut şi sânge de culoare neagră. „Trebuie să îţi tăiem degetul”, i-a spus medicul. A doua zi după operaţie, a primit a doua veste proastă: „Nu arată bine, trebuie să mai tăiem”.
Deshan a petrecut următoarele patru zile în spital şi următoarea lună la cazarea oferită de angajator. Povesteşte însă că i s-a dat un ultimatum: „ori te întorci la muncă, ori pleci să-ţi găseşti în altă parte”.

Ca să vină în România şi-a pus gaj pământul din Sri Lanka moştenit de la tatăl său
În total, srilankezul a avut parte de două operaţii în care i s-au tot tăiat bucăţi din deget. Spune că nu a simţit deloc compasiune, ci doar faptul că nu este mai mult decât o rotiţă care trebuie să se învârtă – altfel se pierd bani.
Are un frate în Sri Lanka şi un verişor în Italia, singurii cărora le-a povestit tragedia, singurii în faţa cărora plânge şi cei care îl încurajează să se ducă în Italia; măcar acolo nu ar fi atât de singur.
Când a fost întrebat de ce nu se întoarce acasă, a spus că aceasta nu este o soluţie. A împrumutat cei 5000 de euro pentru a veni aici de la un cămătar, lăsându-i gaj pământul moştenit de la tatăl său, cu promisiunea că îl va plăti în rate, din salariul obţinut în România.
Pe 21 octombrie, Deshan a intrat pe porţile aeroportului din Suceava, sperând că avea să treacă neobservat şi să se îmbarce în avionul care să-l scoată din România. Nici de data asta n-a avut noroc. Poliţiştii de frontieră l-au oprit, i-au verificat permisul de muncă şi au decis să îi sune angajatorul. Acesta a ajuns la aeroport unde i s-au înmânat, de către reprezentanţii Poliţiei de Frontieră, toate documentele angajatului său: paşaportul, permisul de şedere, chiar şi fişa primită la ieşirea din spital.
Pe 18 decembrie, HotNews a solicitat un punct de vedere, prin e-mail, Poliţiei de Frontieră Suceava: care a fost motivul pentru care i-au dat documentele de identitate ale lui Deshan angajatorului său. Nu s-a primit încă niciun răspuns.

„Nu l-am bătut, am avut o discuţie mai aprinsă”
Deshan vine din Embilipitiya, un mic oraş de nici 60 de mii de locuitori – locul în care şi-a câştigat traiul dintotdeauna ca fermier, cultivând orez şi banane.
Când i s-a tăiat degetul pentru ultima oară, nu ştia că avea să se întoarcă în Spitalul Judeţean Suceava. Deshan susţine că a făcut ultima vizită la spital după ce şeful, împreună cu un grup de bărbaţi, l-au bătut, aproape rupându-i o coastă cu o piatră. A luat-o la fugă cu sângele şiroind, împiedicându-se de câteva ori în drumul către şosea.
Din nou, a fost confruntată varianta lui Deshan cu ceea ce spun autorităţile române. Potrivit purtătorului de cuvânt al IPJ Suceava, Ionuţ Epureanu, spitalul a apelat poliţia, iar în urma acestei anchete, lui Florin Lupăşteanu i s-a deschis un dosar penal pentru loviri şi alte violenţe. Potrivit instituţiei, patronul ar fi declarat însă: „Nu l-am bătut, am avut o discuţie mai aprinsă”.
Deshan a rămas spitalizat două zile după bătaie, iar primul loc către care s-a îndreptat după externare a fost Biroul de Imigrări al Judeţului Suceava. Bărbatul spune însă că şi această instituţie l-a sunat pe angajator. În faţa reprezentanţilor IGI, angajatorul i-a promis că îi înapoiază toate documentele, dar, povesteşte Deshan, la ieşirea din instituţie, i-a comunicat sec: „Dacă te mai prind pe aici te omor!”.
HotNews a încercat să obţină un punct de vedere, prin telefon, de la Florin Lupăştean, patronul firmei Agrolinevol, care pe lângă Deshan mai are şi alţi cel puţin 60 de muncitori asiatici. Acesta a evitat să răspundă, susţinând că firma are foarte mulţi lucrători şi că nu poate cunoaşte fiecare caz în parte. După ce i s-a comunicat că, potrivit legii, este ilegal să reţină actele cuiva, a închis telefonul şi a refuzat să mai răspundă la orice întrebare.

Un proces improbabil
Deshan spune că după întâlnirea de la IGI a încercat să ceară ajutorul poliţiei care, din nou, l-a sunat pe patron şi i-a cerut documentele srilankezului. „Sunt la imigrări”, a venit răspunsul patronului. Când srilankezul le-a cerut la IGI, aceştia i-au spus însă că nu le găsesc. Funcţionarii i-au promis, însă, clemenţă.
Bărbatul trebuie să ajungă acum la ambasada Sri Lankăi din Bucureşti pentru a solicita emiterea unui nou paşaport din ţara de origine. Conform legislaţiei, din momentul în care muncitorii străini ajung în România, au la dispoziţie 90 de zile – timp în care angajatorul trebuie să dovedească la IGI că le-a întocmit un nou contract. La fel şi când îşi schimbă angajatorul. Deshan a plecat de la IGI cu promisiunea verbală că, odată intrat în posesia noului paşaport, va avea la dispoziţie 90 de zile pentru a-şi găsi un nou angajator şi va continua să lucreze în România cu acte în regulă.
Dar Deshan va trebui să aştepte până la şase luni pentru primirea noului paşaport pentru care trebuie să plătească echivalentul a 1.715 lei, o sumă pe care nu şi-o poate permite.
Nu şi-a pierdut, însă, încrederea în justiţie. Spune că dacă va ajunge la proces, va cere să se verifice camerele din aeroport, astfel încât judecătorul să afle adevărul: că, pe 21 octombrie, în jurul orei 10 dimineaţa, poliţiştii de frontieră i-au luat actele şi i le-au înmânat angajatorului său.
Şansele unui astfel de proces sunt însă infime; ar avea nevoie de un avocat, pe care ar trebui să-l plătească. Acum, el este însă doar un srilankez în România, care nu are nici acte şi nici un loc de muncă legal.
Soţia şi fiica sa nu ştiu nimic din ce i se întâmplă în România – spune că nu vrea să le îngrijoreze. E destul că nu le trimite niciun ban de două luni şi că riscă oricând să piardă singura avere: terenul cu orez şi banane.