HEXIT POLL

Sincer să fiu, mi-ar fi plăcut ca Clotilde Armand să câştige alegerile şi să devină primar. Al celui mai important sector. Al celui mai bogat şi cu cele mai multe resurse. Un sector în care Chiliman a făcut, practic, tot ce a vrut. De ce? Pentru că franţuzoaica era un candidat atipic. În primul rând este străină. Dar legată de ţara asta prin căsătorie şi prin job. De multe ori, străinii sunt mai sensibili la aspecte pe care autohtonii le trec uşor cu vederea. Nu m-aş fi aşteptat ca o persoană ca ea să fie sensibilă la tentaţiile corupţiei. Ar fi fost o persoană care ar fi stricat multe dintre aranjamentele tradiţionale. Şi care ar fi încercat să dea o nouă identitate uneia dintre cele mai vulnerabile funcţii publice.

La fel ca Geoană, în 2009, ea a mers la culcare ca primar şi s-a trezit a doua zi de dimineaţă ca simplu candidat care nu a reuşit să obţină voturile necesare. Două exit-poll-uri din trei o dăduseră câştigătoare. Este limpede că, pe ultimii metri ai competiţiei s-a întâmplat ceva. Şi nu pot să nu îmi amintesc că ceva asemănător s-a întâmplat în 2004, când Năstase avea un avans, dar Traian Băsescu a revenit puternic spre încheierea urnelor, când centrele de vot pentru flotanţi de la Gara de Nord a fost luat cu asalt de un mare număr de alegători aduşi acolo cu autobuzele.  Îmi mai amintesc şi episodul votului de la celelalte prezidenţiale, când tot aşa, Băsescu a basculat rezultatul prin îndemânarea (suspectă) cu care ambasadorul Baconschi a organizat alegerile de la ambasada din Paris, obţinând o performanţă supranaturală: un vot la câte 20-30 de secunde! În ambele cazuri nu a fost vorba de o fraudă clasică, ci de o manipulare intensivă care a avut darul să răstoarne situaţia existentă. Ambele mă duc cu gândul la ce s-a întâmplat în sectorul 1, unde Clotilde Armand nu prea avea pe cine să conteze pentru supravegherea corectitudinii votului, în timp ce autohtonul Dan Tudorache stăpânea cu autoritate masa de manevră electorală. Înclin să cred – deşi nu bag mâna în foc – că în faţa perspectivei care se conturase deja, a avut resursele de a mobiliza o masă de alegători flotantă cu care să contracareze avansul franţuzoaicei.

Se poate trage concluzia, de aici, că exit-poll-urile pot constitui un intrument de manipulare, mai ales când doar unii dintre candidaţi au acces la ele. Şi cred că aspectul acesta ar trebui avut în vedere de DNA care ar trebui să se autosesizeze, cum a făcut-o la Referendum. Pentru că, cu siguranţă, ceva necurat s-a întâmplat acolo. Cel mai probabil o “diluare” a voturilor Clotildei concomitent o concentrare a celor ale lui Tudorache. O renumărare s-ar putea să producă surprize…