HEXI-BUTE!

În hărmălaia generală care are loc pe fondul cazului Hexipharma, a vorbi pe un alt subiect este ca şi cum ai fluiera în biserică. Îmi asum însă riscul să mă abat de la „regulă” şi să vă propun o altă temă: dopajul în sport.
Am recepţionat cu surprindere şi dezamăgire vestea că Bute a fost depistat, la ultimul său meci, pozitiv. Este elementul care, foarte probabil, va pune capăt carierei sale pugilistice. O carieră al cărui semnal de final a fost dat încă de la Nottingham, unde boxerul nostru a apărut de-a dreptul înfricoşat de loviturile lui Froch. Era, desigur, cel mai puternic adversar pe care-l întâlnise în cariera sa, pe care managerii avuseseră grijă să o conducă pe cele mai favorabile canale. Bute a devenit campion mondial învingând şalangeri de mâna a doua şi a treia. Este o tehnică ce se foloseşte curent în boxul profesionist, unde pare că mai toţi protagoniştii au multe victorii şi puţine înfrângeri, contrazicând flagrant legile aritmeticii.
Recurgerea la substanţe dopante, în cazul lui Bute, a venit probabil din disperarea de a se agăţa de condiţia de campion. După Nottingan a pierdut întâlniri facile şi a câştigat câteva în care adversarii săi nu emiteau nici o pretenţie. Să nu-l blamăm, însă, mai mult decât merită pe omul care ne-a adus, totuşi, bucurii – indiferent de radiografia acestora. Realitatea – tristă, dar... reală – este că dopajul a devenit aproape o condiţie a sportului de performanţă. Probabil că peste 90% dintre recordurile şi victoriile înregistrate în arenele sportive se datorează drogurilor. Medicina şi laboratoarele de testare ţin cu greu pasul cu noile substanţe, iar sancţiunile îi amendează pe cei care nu reuşesc să şi le aproprie. Este, dacă vreţi, o competiţie între medici, nu între sportivi. Aceste lucruri se cunosc foarte bine la vârful instanţelor sportive, dar nimeni nu are curajul să pună piciorul în prag, pentru că altminteri nu va mai exista sport de performanţă. Iar atâta timp cât interesele comerciale sunt atât de legate de imaginea campionilor, lucrurile vor merge înainte ca şi până acum: instanţele medicale vor mai adăuga pe lista substanţelor interzise câte una care s-a învechit şi care a devenit depistabilă.
Şi dacă tot veni vorba, aş face o paralelă cu cazul HEXI PHARMA: este doar ultima găselniţă făcută publică – aceea a concentraţiilor din substanţele dezinfectante. Mai sunt şi altele, pe care însă nu le-a abordat nimeni, la fel cum există o sumedenie de medicamente care nu-şi fac efectele, dar continuă să fie folosite pentru că nimeni nu are de gând să se pună cu marile companii farmaceutice, care au resursele (financiare) de a putea demonstra orice...