Hărmanul sare în apărarea unui copil al său

Aţi putut citi în urmă cu două săptămâni cum un băiat de clasa a opta, fără o mână şi un picior, crescut de la 6 luni într-un orfelinat din localitatea braşoveană Hărman, a fost mutat, împotriva voinţei lui, la Râmnicu Vâlcea. Mai întâi, conducerea centrului a declarat că i-a găsit o familie de plasament la Râmnicu Vâlcea, pentru ca apoi să spună că familia s-a îmbolnăvit, dar ei tot îl trimit la Vâlcea, deoarece acolo este aproape de mama sa. O mamă care îl abandonase la 6 luni şi care acum nu are posibilitatea să-l viziteze măcar pentru că are trei copii, iar un bărbat a acceptat-o cu toţi trei şi i-ar fi greu să-i ceară să-l primească şi pe al patrulea, mai ales ca este vorba de un adolescent cu nevoi speciale.
Asistentul social Diana Balaban, managerul de caz al lui Valentin, împreună cu Milena Popa, şefa centrului de la Hărman, sunt cele două personaje care l-au trimis pe Valentin printre străini, fără să le pese ca tânărul cunoştea o singură casă - cea de la Hărman - şi are dizabilităţi grave, adaptarea într-un loc nou fiindu-i cu atât mai dificilă.
Comunitatea din Hărman a dat, însă, dovadă de un spirit civic cum rar se întâlneşte. Începând de la profesorii lui Valentin, până la primarul localităţii sau oameni obişnuiţi din comună, toţi au sărit în apărarea lui Valentin şi au cerut ca acesta să fie adus înapoi, deoarece este copilul satului! Chiar şi voluntarii irlandezi care au construit cele trei centre de la Hărman s-au declarat uluiţi când au auzit ce i s-a întâmplat lui Valentin, pe care îl cunoşteau de când era mic. „Este elevul şcolii noastre, îl vrem înapoi. Este inadmisibil ceea ce i s-a întâmplat, chiar la mijlocul anului şcolar. Vrem să-l ajutăm să termine clasa a VIII-a, aici, la şcoala noastră, şcoală pe care a frecventat-o din clasa I până la data de 6 februarie 2019, când a fost mutat fără a se ţine cont de principiul continuităţii şi de faptul că era în clasa a VIII-a, ciclu terminal”, spune profesorul Şerban Lupu.
„Am fost şocată, când am citit articolul din ziar, nu se poate aşa ceva. Mi se pare o crimă organizată împotriva umanităţii. De atunci nu mai am linişte. I-am dat telefon şi i-am trimis un pachet. Vorbim zilnic la telefon. Nu se poate adapta şi ar vrea să se întoarcă la el acasă, adică la Hărman”... spune doamna Maria Statulat, o persoană foarte importantă din viaţa lui.
„Drama acestui adolescent este drama copiilor abandonaţi, care sunt hărţuiţi timp de 18 ani prin centre de distrugere minori, în loc să fie daţi în familii de plasament sau de adopţie. Vorbim zilnic la telefon şi mă cuprinde furia când aflu care sunt consecinţele acestui transfer. Efortul depus, pentru a urca şi a coborî de mai multe ori pe zi cele două etaje din centru, s-a finalizat cu răni la piciorul protezat.
Rănile l-au pus la pat şi l-au redus la tăcere timp de câteva zile, motiv pentru care a lipsit de la şcoală, exact în săptămâna în care elevii claselor a VIII-a se pregăteau pentru Simulare... Timp în care, doar de două ori a fost pansat... Proteza trebuie schimbată... I-au promis că-l duc la medic, dar ... este nevoie de bani ...”, explică Azota Popescu, preşedintele Asociatiei Catharsis.
„La Braşov nu se pune problema banilor”, spune sponsorul tradiţional, domnul profesor Mareş Viorel, preşedinte al Fundaţiei Sunshine România, care i-a asigurat permanent protezarea, susţinut fiind de voluntarii irlandezi.
„Nu vede la tablă şi are nevoie de ochelari. Deşi sponsorul identificat pe Facebook, doamna Diana Ozdal, dorea să achite imediat suma necesară, totuşi nu a fost dus la un oftalmolog...  şi domnul Mareş a vrut să-i trimită banii necesari pentru procurarea ochelarilor de vedere.
Valentin, un adolescent greu încercat, are nevoie de o familie, de dragoste părintească, de iubire şi linişte, de intimitate şi de prietenia noastră. Ca şi alţi copii, Valentin are dreptul să crească şi să se dezvolte într-o familie proprie şi permanentă. Haideţi să-l ajutăm, împreună putem salva un suflet condamnat la o viaţă fără familie... Vali este un copil minunat, respectuos, carismatic, sensibil şi sociabil, comunicativ, politicos, pragmatic, inventiv, iubitor de bine şi de frumos!”, a mai spus Azota Popescu.
Nedreptatea făcută a ajuns până la urechile voluntarilor irlandezi, care au construit cele trei centre din Hărman. Iată, ce ne scrie Marie Williams, preşedintele Fundaţiei Sunshine Romania: „Sunt foarte revoltată să aud asta. L-am luat pe Vali dintr-un pat, din orfelinat, când avea doar doi ani şi l-am dus în casa noastră, Casa Patrick din Hărman. Anul trecut ni s-a spus că cei trei copii sub 18 ani nu au putut continua să locuiască acolo, deoarece ceilalţi tineri erau acum clasaţi ca adulţi. Autorităţile ne-au spus că Vali va merge la o familie de asistent maternal până la vârsta de 18 ani şi dacă ar avea nevoie de sprijin după acea vreme, ar putea reveni la singura casă pe care a cunoscut-o vreodată. Fundaţia Sunshine l-a iubit şi îngrijit de la vârsta de doi ani şi suntem mai mult decât bucuroşi să continuăm să facem acest lucru atâta timp cât are nevoie de noi. Este devastator pentru mine să aud asta...", a spus voluntara din Irlanda.
Din fericire, locuitorii din Hărman s-au dovedit încă o dată mult peste cei care ar fi trebuit să îl îngrijească pe Valentin şi, potrivit Azotei Popescu, s-a găsit o familie din comună care doreşte să îl ia în plasament pe Valentin pentru ca acesta să rămână în locul pe care îl iubeşte atât de mult.