Hai la INDIFERENDUM!

Cu excepția lui Traian Băsescu, nimeni nu pare prea entuziasmat de ideea participării la un nou referendum, mai ales după „succesul de public” al celui mai recent - acela care l-a salvat pe președinte de la suspendare. Si care a avut loc și el în condițiile celei mai slabe participări la vot din ultimii 18 ani. Timp de aproape 50 de ani, în România exercițiul electoral a fost - practic - obligatoriu, iar ratele de participare (99,99%) uimeau lumea democratică, unde de regulă procentul este puțin peste jumătate. La fel de impresionantă era și unanimitatea cu care poporul îi vota pe cei pe care îi propunea partidul - practic fără voturi contra. Am putea spune chiar că comuniștii au inventat uninominalul, înainte să-l redescopere Băsescu, doar că nu se mai încurcau cu două tururi inutile. Votul pe liste a apărut la alegerile din 1992. În 1990 s-a dat vot la tot poporul: a participat cine a vrut și a putut, iar pragul electoral a fost aproape inexistent. Cu toate acestea, numărul formațiunilor politice intrate în parlament cu câte 1 - 2 reprezentanți, nu a fost atât de mare încât să creeze o dificultate funcțională, mai ales că FSN-ul luase tot caimacul, dispunând de o majoritate confortabilă care i-a permis să tolereze pluripartitismul verbal al momentului. 1992 a adus listele și, o dată cu ele, pragul electoral de 3%. Prima victimă a pragului a fost - pe cât de neașteptat pe atât de drastic - PNL-ul, pe atunci „navă-amiral” a opziției istorice și co-participant la guvernarea Stolojan. Listele au adus cu ele și primul balast semnificativ într-un Parlament populat, între 1990 și 1992, de mult mai multe personalități publice cu record și discurs semnificativ pentru alegători. Listele au permis și prima coagulare semnificativă în direcția unei guvernări de stânga, la care co-participau patru partide, și a unei opoziții de dreapta, cu o multitudine de formațiuni de sorginte civică reunite sub umbrelele unei Convenții în curs de structurare. Următorul pas semnificativ a fost în 2000, când pragul înălțat la 5% a lăsat de dinafară principalul partid de guvernământ și a asigurat opoziției social-democrate cea mai confortabilă majoritate, cu sprijinul aliatului de ocazie - PUR: Ce va aduce votul de la referendumul de duminică? În primul rând, cred, cel mai mic număr de votanți, expresie a indiferenței tot mai accentuate cu care oamenii privesc disputele politicienilor. Partizanii lui Băsescu, animați de campania singulară a acestuia, vor încerca să producă o schimbare pe care clasa politică, în întregul său, a demonstrat că nu o dorește și că nu e dispusă să se bată pentru ea. Rămâne, în acest caz, să vedem care sunt planurile B, C și D ale unui președinte angajat într-o dispută aproape sinucigașă cu toată politicimea, în numele poporului indiferent.