Hachiko, în varianta umană

Toţi cei care au văzut filmul „Hachiko, povestea unui câine” au fost, cu siguranţă, impresionaţi de patrupedul care îşi aştepta ani de zile stăpânul în acelaşi loc, chiar şi după ce acesta murise. Cu atât mai mult impresionează povestea unei fete care, şi acum, la zeci de ani după ce a fost abandonată de mama sa, mai merge să doarmă pe banca pe care a lăsat-o femeia care i-a spus că va reveni după ce va cumpăra ceva de mâncare. Chiar dacă mama sa nu a murit, cum s-a întâmplat cu personajul din film, totuşi, ea nu a mai revenit.
Preşedintele Asociaţiei Catharsis, Azota Popescu, spune că era trecut de miezul nopţii, însă nu putea să nu se gândească la tânăra care, dată afară din instituţiile statului când a împlinit 18 ani, nu are unde să doarmă, unde să facă o baie, unde să-şi gătească o mâncare. Oricum, nu prea ar avea ce să gătească şi nici nu prea a învăţat să gătească. Nu e pregătită deloc să ia viaţa în piept şi să îşi facă nu drum viaţa. „E miezul nopţii. Am ajuns acasă, dar gândul îmi este tot acolo. Adică, la tânăra care doarme pe câmp ziua şi printre blocuri, noaptea. A fost dată afară dintr-un orfelinat, când a împlinit 18 ani. Şi neavând încotro, a luat-o razna... Mănâncă la Bucuria Darului şi se îmbracă din container. Nu are acte, nu are bani, nu are nicio direcţie. Dar este fericită, că este liberă să facă ce vrea ... Nu deranjează pe nimeni şi nimănui nu-i pasă de ea. La lăsatul serii, am primit un telefon, de la o persoană necunoscută. Şi nu am stat pe gânduri. Am chemat doi voluntari şi împreună ne-am pus pe treabă. Am găsit-o uşor, deşi era întuneric. Dormea pe o bancă din spatele unui bloc, str. Lucernei, nr. 6, Bartolomeu Nord. Ţinea în mână un telefon mobil. Iar la picioare avea o sacoşă... cu toată averea ei. De teamă, să n-o speriem, am vorbit cu unul dintre voluntari să mă sune la telefon. Fiind în apropierea ei, s-a trezit şi a început să vorbească ... Am întrebat-o de ce nu merge acasă, că e târziu şi este frig. Şi se apropie miezul nopţii. Mi-a răspuns că o aşteaptă pe mama ei, care i-a spus să stea acolo nemişcată, până se întoarce ea cu de mâncare... Am apelat la 112 şi imediat au apărut două echipaje. Dialogul a fost cordial. Tânăra a ajuns la Centrul persoanelor fără adăpost, deşi aparţine altui judeţ. Nu contează cine şi de unde eşti, Siguranţa Cetăţeanului contează. Le mulţumesc celor doi voluntari, Adi Haraga şi Iordana Pantelimon”, a spus Azota Popescu. Atât Poliţia, cât şi Direcţia de Asistenţă Socială au reuşit să gestioneze cu tact şi cu mult suflet situaţia, motiv pentru care cele două instituţii au primit mulţumirile Asociaţiei Catharsis.