Guvernul Tăriceanu: Record de suspendări!

Nu-mi amintesc ca fenomenul care marchează acut actuala guvernare să fi avut precedent. Au fost remanieri, au fost demisii prin mai toate guvernele de până acum, dar suspendări nu! Ce anume dă această nedorită notă de originalitate Executivului condus de președintele liberal? Este, în primul rând, rezultatul lipsei de coeziune. Inițial, acest Guvern s-a format pe două paliere: cu democrații pe care i-a impus Traian Băsescu, majoritatea din „pepiniera sa de cadre” de la Primărie, și cu liberalii liberi de alte atribuții, în special din prima linie a amicilor premierului, cărora li s-au adăugat reprezentanții celor două partide care au contribuit la formarea coaliției de guvernare: maghiarii și conservatorii. Ce a rezultat a fost un ghiveci de competențe și de interese, lipsit de coeziune și de viziune. Practic, au funcționat - ca pe vremea Convenției Democrate - mai multe guverne într-unul singur, premierul neavând prea multă autoritate asupra celor care nu făceau parte din partidul său. În aceste condiții, fiecare membru și-a văzut mai degrabă de interesele proprii și de partid, decât de cele ale țării. De la aceste viziuni au plecat și problemele. Cel mai pragmatic - Nagy Zsolt - a lucrat aproape pe cont propriu, făcând din MCTI o feudă maghiară pe care i-a arendat-o lui Stanchev. Mai timid, Șereș s-a jenat de unele dintre demersurile pe care a fost forțat, practic, să le susțină în Guvern (Petrom Service și cei 8%), dar a mers înainte. Atanasiu a căzut victimă conflictului dintre Palate și iluziei că ar însemna ceva, personal, pe tabla de șah a puterii. A fost suficientă o reclamație a consilierei prezidențiale Săftoiu ca să zboare din funcția de la Industrie și să ajungă într-una mai mănoasă la AVAS. Despre bietul Remeș și caltaboșii săi, ce să mai vorbim: a făcut figură de relicvă dintr-o altă eră, un dinozaur al șpăgii, rătăcit printre prădătorii moderni. O altă victimă a conflictului deschis dintre premier și președinte a fost „tânărul mafiot” Chiuariu, ajuns prin protecție fenechistă într-un scaun mult prea fierbinte. Ultima piesă de pe tabla de șah a suspendărilor este ministrul Muncii, Păcuraru. Nu știu exact cât de victimă nevinovată este acesta. Știu doar că prin suspendarea sa, Guvernul Tăriceanu își consolidează eticheta de Guvern corupt, în care mișună amatorii învârtelilor profesioniste. Evident că eticheta nu acoperă în întregime gama de motivații și de pretexte care au dus la această avalanșă de suspendări sau autosuspendări. Este un punct ochit și lovit de către președinte în meciul său în prelungiri cu premierul care, în urmă doar cu patru ani, îi era ca un frate. Frate - frate, dar...