Guvernul Boc V. Punct și de la capăt?

Povestea acestei remanieri este întortocheată. Guvernul Boc V s-a așezat incomod de la început. PDL-ul a fost nevoit să cedeze aproape 40% dintre portofolii aliaților cu care a reușit să facă majoritatea și unor personalități independente, în cazul celor pentru care nu dispunea de resurse proprii. Doar 60 la sută – adică doar 7 mandate - au revenit de drept membrilor de partid – ceea ce a constituit, în permanență, sursa unor nemulțumiri și tensiuni surde. Slaba prestație a Executivului nu a fost pusă, așa cum ar fi fost normal, pe seama liderului incompetent – pentru că acesta era și șeful principalului partid, ci a fost transferată în sarcina miniștrilor, fiecare în parte având de suportat nu puține reproșuri față de modul în care și-au îndeplinit sarcinile în aceste opt luni. Așa încât remanierea a apărut ca unica soluție pentru a răspunde nemulțumirilor tot mai acute din interior și în insatisfacțiilor din exterior. Și a apărut doar la insistența președintelui, care a trasat și un dead-line: 1 septembrie! Confuz și nehotărât până în ultimul moment, Boc a realizat că remanierea îi va săpa lui însuși o porțiune de groapă. Prima tentativă a fost aceea de a diminua proporțiile acestei operațiuni. A amenințat cu evaluări punctuale pe care nu le-a făcut niciodată (cu excepția gradului de absorbție a fondurilor europene) și la scadență a chemat partidul la consultări. Viclean, a oferit două variante pentru care să se voteze, lăsând însă să se înțeleagă cu suficientă claritate care e cea care-i convine. Apoi, înarmat cu „mandatul” partidului pentru remaniere, s-a prezentat în fața șefului său cu o listă nominală, de trei miniștri, dintre care unul deja se retrăsese – Dumitriu de la Agricultură. Mai figurau, pe lista sa, Șeitan și Vlădescu, artizanii ultimului scandal cu drepturile de autor. Se pare că președintele a luat foc și a amenințat cu retragerea sprijinului său, situație în care au fost negociate celelalte nume. Simțind pulsul, Videanu și Berceanu s-au retras benevol, nemairămânând de convins decât Sandu, omul lui Stolojan, cel demult ieșit din joc. În locul remaniaților Boc a prezentat o listă cu doi veterani (Tabără și Boagiu) și patru necunoscuți - emanați ai câtorva tabere parlamentare doritoare să se așeze la „masa credală” a beneficiilor guvernării. Sunt „necuvântători” de meserie, pe care nici presa și nici publicul larg nu a avut cum și de unde să-i cunoască. Dar sunt ai PDL-ului și întăresc echipa locală cu „două posturi” în meciul dur cu aliații și importații. Faptul că din cei 7 miniștri pedeliști au fost schimbați 4 (Dumitriu și Vlădescu nu le aparțin) pune partidul într-o situație extrem de delicată, subliniind slăbiciunea și inconsistența reprezentanților săi, în comparație cu cei ai aliaților, care n-au acceptat nici un moment ideea de a-și sacrifica vreun om. Guvernul Boc V apare, din capul locului, mai slab – profesional – decât cele care l-au precedat și mai puțin apt să-și ducă la vreun capăt misiunea de salvare a țării din ghearele crizei. Guvernul însuși n-ar putea fi salvat decât de o moțiune de cenzură.