Curs BNR
1 EUR = 4.9769 RON
1 USD = 4.7307 RON
1 GBP = 6.0111 RON
1 XAU = 400.8676 RON
1 AED = 1.2879 RON
1 AUD = 3.0720 RON
1 BGN = 2.5446 RON
1 BRL = 0.7920 RON
1 CAD = 3.3714 RON
1 CHF = 5.3412 RON
1 CNY = 0.6504 RON
1 CZK = 0.1971 RON
1 DKK = 0.6673 RON
1 EGP = 0.0951 RON
1 HUF = 1.2009 RON
1 INR = 0.0558 RON
1 JPY = 3.1484 RON
1 KRW = 0.3368 RON
1 MDL = 0.2574 RON
1 MXN = 0.2316 RON
1 NOK = 0.4269 RON
1 NZD = 2.7946 RON
1 PLN = 1.1598 RON
1 RSD = 0.0425 RON
1 RUB = 0.0445 RON
1 SEK = 0.4316 RON
1 TRY = 0.1362 RON
1 UAH = 0.1135 RON
1 XDR = 6.2199 RON
1 ZAR = 0.2603 RON
Publicat la 29 mai 2020
În urmă cu vreo două decenii, pe când eram Consul Onorific al Uruguayului în România, am călătorit de mai multe ori spre capătul sudic al Americilor. Între subiectele care m-au interesat ca jurnalist a fost şi acela al stării presei din două dintre democraţiile cu tradiţie ale continentului. Am aflat cu surprindere că atât în Uruguay cât şi în Argentina statul susţinea presa într-o manieră foarte directă şi eficientă, asigurând sumele necesare funcţionării tehnice a tuturor instituţiilor media, indiferent de orientarea sau calibrul acestora. Nu erau sume spectaculoase, dar confereau o anumită siguranţă redacţiilor care deveneau mai puţin interesate să răspundă unor comenzi cu probleme etice. În acest timp în România presa se afla încă în expansiunea pe care i-o conferise libertatea obţinută la Revoluţie, mecanismele economiei de piaţă funcţionând aproape fără milă. În timp ce unele publicaţii noi prosperau spectaculos, altele cu tradiţie abia şi duceau zilele, fiind tot mai des obligate să facă compromisuri care, în cele mai multe cazuri, s-au dovedit fatale. Pentru ele şi pentru cititorii lor.
Situaţia presei din România de azi este mult schimbată, şi nu în bine. Tăvălugul televiziunilor şi expansiunea online-ului au acţionat nemilos asupra zonei printului, în care dintre sutele, poate miile de titluri de la finele secolului trecut, mai supravieţuiesc doar câte să fie numărate pe degete. Este vorba despre cotidiane, deşi nici periodicele nu o duc mai bine. Partea leului care vine din publicitate este înhăţată de canalele TV care şi-au consolidat prin diferite metode audienţele. Tot mai puţin şi mai rar realul interes public, ba chiar şi cel naţional, îşi găsesc loc în programe şi sumare. Iar îndârjirea luptei politice face zona tot mai dificil de frecventat de către consumatorul clasic de presă, care doreşte mai degrabă să fie informat decât influenţat.
Probabil - sper - de la un astfel de raţionament a plecat Guvernul atunci când a lansat oferta unei campanii media legată de evenimentul central al momentului - epidemia. Executivul doreşte, din câte am înţeles din comunicat, să întărească mesajul oficial, cel considerat a fi cel real, în competiţia cu mesajele tendenţioase din faimoasa categorie fake news.
A fost un semnal pe care - spre deosebire de unii colegi mai suspicioşi - l-am primit cu interes şi cu satisfacţie, meditând asupra faptului că, deşi în „creştere”, guvernul condus de Ludovic Orban (şi el aflat într-un astfel de proces) a înţeles ceva din mecanismele comunicării publice şi că departe de a fi o tentativă de mituire, acest program constituie o necesară mână de ajutor pe care statul o întinde celor prin intermediul cărora îşi promovează în fapt programele şi intenţiile de a face lucruri bune şi necesare.
Dar - pentru că întotdeauna există un „dar” - am constat foarte curând după lansare, că mecanismele acestei oferte nu numai că au fost prost sau superficial gândite, dar şi puse în practică în varianta de înscriere online cu extrem de multe „incidente de traseu” care i-au împiedicat pe majoritatea celor care au dorit să se înscrie să ajungă la capătul formalităţilor solicitate. Nu mai vorbesc despre marea cantitate de informaţii inutile sau nesemnificative, solicitare menită parcă să facă traseul cât mai greu de parcurs. Atunci când m-am aflat în faţa unor „probe” prea dificile am urmat îndemnul din instrucţiuni şi m-am adresat, online bineînţeles, celor aflaţi la adresa indicată, care s-a dovedit a fi o cutie poştală ce răspundea invariabil cu un „citiţi instrucţiunile”. Deşi regulamentul prevedea că cererea trebuie transmisă întâi online şi abia apoi depusă „on paper” la Secretariatul General al Guvernului, capcanele IT-ştilor de la Autoritatea Digitală au funcţionat cu succes, făcând transmiterea... digitală imposibilă.
Am făcut o încercare de a mă desluşi - pe mine şi pe colegii care mi-au semnalat aceleaşi dificultăţi - sunându-l pe purtătorul de cuvânt al Guvernului, fostul gazetar Ionel Dancă. Evident că nu mi-a răspuns, fiind ocupat până peste cap cu transmiterea către naţie a succesurilor Cabinetului. Nu a catadixit să răspundă nici la mesajul pe care i l-am transmis, în care solicitam să găsească o modalitate pentru ca cei aflaţi în situaţia mea să se poată clarifica, fără a fi excluşi din competiţie. Un mesaj asemănător i-am trimis şi Secretarului General al Guvernului, Antonel Tănase, despre care ştiam că este un om serios şi că nu se fereşte să dea ochii sau urechile cu jurnaliştii.
Un răspuns a venit însă abia deunăzi, de la pupitrul la care oficiază Ionel Dancă, prin comunicatul referitor la ultima şedinţă de guvern în care un punct de pe ordinea de zi s-a referit la programul defectuos de înregistrare a solicitărilor pentru campania media. Am aflat că din cele vreo 300 de solicitări, doar mai puţin de o duzină au reuşit să parcurgă traseul infernal al înscrierii online, motiv pentru care Executivul a decis să prelungească termenul de înregistrare. N-am aflat însă nimic despre modul în care operatorul - Autoritatea pentru Digitalizare - are de gând să corecteze erorile datorită cărora programul riscă să devină un eşec (dacă nu cumva acesta a fost şi scopul ascuns) şi să lucreze în continuare cu solicitanţii. Probabil, propunând u-le din nou să... citească instrucţiunile!
ducu mihai
2020-05-29 06:19:22
Nu te supara, dar nu avea cum sa te bage guvernul in seama daca esti uruguaian?
Lazar
2020-06-01 07:55:11
Tot editorialul este plin de virusi spre cinstea comunistului Andronic.