Guvern de perceptori sau de investitori?
Autor: Octavian ANDRONIC
Publicat la 23 ianuarie 2013
Campania declanșată de doamna Grapini cu impozitul forfetar a fost continuată de Chițoiu cu cele pe suprafețele agricole. Noul cabinet își începe ofensiva pentru revirimentul economiei apăsând pe pedala impozitelor
Campania declanșată de doamna Grapini cu impozitul forfetar a fost continuată de Chițoiu cu cele pe suprafețele agricole. Noul cabinet își începe ofensiva pentru revirimentul economiei apăsând pe pedala impozitelor. Vor urma, în cadență, și altele.
Acțiunea este justificată. Deficitul de încasări la buget se datorează neacoperirii unor întregi sectoare, sau acoperiri deficitare a multora. La Fisc e haosul în care s-a bălăcit Blejnar și ai lui, iar ordine e greu de făcut, chiar dacă se mută acolo toată armata. Dar nu acesta este modul în care Ponta și ai săi pot inspira încrederea că vor să facă altceva decât au făcut cei dinaintea lor. Și nu asta e treaba miniștrilor – alții decât Chițoiu. Treaba lor este să vadă cum pot stimula creșterea economică prin măsuri legislative adecvate. Iar a Parlamentului este să pună în discuție și să adopte cât mai grabnic aceste reglementări.
Sigur, îi înțeleg jena de fiecare seară a lui Ponta, indiferent de studioul TV în care se află, că nu reușește să comunice altceva. Probabil că, la rândul său, înțelege dificultatea miniștrilor săi de a gândi mai departe de ziua de azi, cea în care știu cât de gol e bugetul și cât este de urgent să fie alimentat. Cabinetul format de USL ar trebui să aibă o mentalitate de investitor, nu de perceptor: să găsească soluțiile prin care pot fi mobilizate fondurile necesare dezvoltării economiei. Roadele fiscale vor veni abia după aceea.
Ion Rațiu avea o vorbă: „Capitalul e laș”. Adică fuge de acolo unde nu se simte în siguranță. Iar România nu inspiră deloc acest sentiment investitorilor străini. Nici măcar celor români, care au ajuns, la rândul lor, investitori străini, dar peste hotare. E în puterea Executivului să vadă cu mai multă claritate despre ce este nevoie pentru ca România să devină mai prietenoasă cu capitalul. Altminteri va fi al naibii de greu să ne descurcăm doar cu puținii bani europeni pe care reușim să-i tragem prin proiecte prost făcute sau fraudate. Și să mai și plătim din ele ratele scadente pe la FMI.
Comentarii
nu este nici un comentariu
Adaugă un comentariu