Gustul e în cap, nu în gură!

Cunoscutul medic Mihaela Bilic susţine că gustul se formează în cap, nu în gură, se învaţă şi se diversifică pe bază de experienţe alimentare plăcute. „Memoria e mai importantă decât papila, când vine vorba de mâncare!”, spune dr. Bilic.
„Mâncarea nu înseamnă doar combustibil pentru organism, este şi plăcere pentru simţuri. Percepţia gustului are loc în creier şi este o combinaţie între stimulii primiţi de la receptorii de gust şi miros. Simţul gustativ apare încă din stadiul de embrion, însă numărul şi diversitatea receptorilor variază de la o persoană la alta. Cu alte cuvinte suntem cu toţii diferiţi când e vorba de gusturi. Lucrurile sunt mai complicate de atât, orice experienţă gustativă are două componente: una anatomică, care înseamnă percepţia celor 4 gusturi de bază-acru, amar, dulce, sărat: una emoţională, care corespunde cuvintelor îmi place/nu-mi place; alimentul este asociat mental cu o anumită trăire sau experienţă avută în timpul degustării”, arată dr. Bilic.
Potrivit nutriţionistului, nu contează gustul real al unui produs, contează ce proiecţie facem noi asupra lui. „În afară de zahăr, nu suntem programaţi genetic să iubim un aliment. Toate preferinţele alimentare pe care le dezvoltăm sunt rezultatul experienţelor gustative avute de-a lungul timpului”, explică Mihaela Bilic.
Aspectul emoţional este important mai ales la diversificarea alimentaţiei pentru copii, susţine medicul. „Dacă îi obligaţi să mănânce sau nu gătiţi pe placul lor un anumit aliment, riscaţi ca ei să dezvolte aversiune pentru multe feluri de mâncare. Participarea copiilor la activităţile din bucătărie este esenţială pentru împrietenirea lor cu alimentele. Atmosfera din jurul mesei şi felul în care ceilalţi membri ai familiei apreciază un anumit produs îl va face pe copil să-l consume chiar dacă gustul este unul greu de acceptat. Cel mai bun exemplu este gustul amar-există copii care consumă cu plăcere salată de andive pentru simplu fapt că toată familia face asta”, spune dr. Bilic.
În consecinţă, gustul se formează în cap, nu în gură şi nu ţine de aliment, ci de persoană. „Indiferent de ADN-ul nostru anatomic, educaţia gustului se face în funcţie de mediu şi de contextul emoţional. Gustul se învaţă şi se diversifică pe bază de experienţe alimentare plăcute. Memoria e mai importantă decât papila, când vine vorba de mâncare!”, concluzionează medicul nutriţionist.