Gușa lui Băsescu

Actualul președinte este cel mai vulnerabil în fața bolii, dintre cei pe care i-am avut până acum. Ion Iliescu și-a operat la Elias un neg. Constantinescu n-a stat nici o zi în spital. Băsescu, însă, are deja la activ două intervenții chirurgicale, Băsescu, însă, are deja la activ două intervenții chirurgicale, una la Viena și una la București, în doar doi ani și jumătate de mandat, din cei vreo zece pe care, teoretic, ar dori să-i petreacă la Cotroceni. Dacă prima operație, cea de hernie de disc, a fost mai complicată, precedată fiind și de o brambureală care a făcut ca intervenția să nu poată avea loc într-un spital românesc, de data asta lucrurile au mers unse. Investigațiile făcute cu două luni în urmă au impus bisturiul în fața pastilelor și, cu toată surpriza provocată de anunț, momentul intervenției a fost planificat atent, iar secretul său întreținut cu multă rigoare. Practic, nimeni dintre cei în cunoștință de cauză n-a scăpat vreo vorbă despre boala președintelui și depre necesitatea unei operații. Sănătatea liderilor politici este un secret păstrat cu grijă. Deși implicațiile eventualelor maladii pot fi greu de comensurat. Este celebrul caz al celor trei mari de la Yalta, care au împărțit lumea viitoare pe fondul agoniei unora și al etilismului. Nu se pune o altfel de problemă în cazul nostru, pentru că nu-mi dau seama exact cum ar fi putut influența maladia tiroidiană acțiunile președintelui. Acesta nu a părut cu nimic diferit de felul cum se manifesta, constant, de la preluarea mandatului. Starea de sănătate a lui Traian Băsescu pune însă o altă problemă. Ideea ca un candidat la președinție să beneficieze de un aviz medical complet nu este nouă. Ea a fost considerată însă jignitoare pentru a fi pusă în aplicare. S-a preferat ca diagnosticul să fie pus de electorat, pe baza observației libere. Traian Bă-sescu, în ciuda unor derapaje de ordin emoțional, a fost considerat perfect apt pentru serviciul prezidențial. Lucru pe care, în linii mari, l-a și dovedit. Pentru că nu se poate pune semnul egalității între efectele „gușei” și ale „căpușei”. Aici președintele a fost cât se poate de consecvent și coerent: ce a avut în gușă a exprimat și prin căpușă și este greu de stabilit dacă maladia de care suferă a avut vreo influență asupra discursului său în general. Cât despre Gușă, acesta a fost „extirpat” încă de la început de mandat!