Gunoiul de sub preșul Finanțelor

Poate că dacă nu s-ar fi agitat pe culoarele ministerului, agitând acuzator la camerele TV fluturașii cu ultima leafă încasată, angajații Finanțelor și-ar mai fi putut păstra, o perioadă, privilegiile. Așa însă, cu greva spontană, cu sechestrarea ministrului în birou și cu gura mare a lui Marica pe toate canalele de știri, și-au îngropat prematur șansa. O mai puteau duce așa, un an-doi, cât nu avea cine să le-o reteze. A ieșit însă la iveală toată mânăria asta ordinară - o zic fără să mă tem de cuvinte. Pentru că de aproape 15 ani, de pe vremea lui Ciumara, Finanțele fentează bugetul într-un mod pe care nu l-ar permite nimănui. Cum? Simplu ca bună ziua: salariile din Minister sunt, într-adevăr, mici. Cam o treime din suma care se încasează în mod regulat. Impozitul la aceste sume este și el modic! Completarea – zisă „stimulente” – e impozitată la un alt nivel, incomparabil mai mic decât cea de la salariile propriu-zise. În felul ăsta angajații câștigă mai mult, virând la buget mai puțin decât toți ceilalți bugetari. Nu mai vorbesc cât de incorecte - moral, în primul rând – sunt stimulentele. Finanțiștii își fac prin ele parte din veniturile nebugetare – recte amenzi, majorări, recuperări – de care șefii dispun în mod aproape discreționar. În sensul că sumele care revin unei entități sunt repartizate nu după vreun criteriu oarecare, ci după bunul plac al șefului care-și taie el în primul rând partea leului. Se naște astfel o veritabilă conjurație a spoliatorilor în care fiecare nivel îl cointeresează pe cel superior. Partea cea mai incorectă constă în faptul că, veniturile lor depinzând de sumele „recuperate”, se naște un avânt irepresibil de a găsi nod în papură oricui nu cotizează pe sub masă. Printre contribuabili circulă vorba că de Fisc și de moarte n-ai cum să scapi, iar primul dacă-ți iese în cale, nu va pleca cu mâna goală oricât ai fi tu de corect. Ei bine, toată această încrengătură de interese și de neregularități persistă de 15 ani și nici unul dintre șefii care s-au perindat pe la minister n-a avut curaj să o descâlcească. Celor care au încercat, le-a sărit în cap sistemul. Alții, ca vrednicul Pogea, nici măcar nu i-a facut-o cunoscută onestului Boc, să știe și ăsta cum va dansa. Culmea este că de ea trag acum doi oameni din sistem bine ancorați în mecanism, și Ialomițianu și Blejinar figurând printre cei care au dat Finanțele în judecată ca să-și recupereze niște stimulente pe care nu le-au încasat la timpul potrivit. Așa că, stimați români (apelativul preferat al cui știm noi) nu mai plângeți pe umărul șoferilor și bufetierelor de la MF, care încasează stimulente pentru zelul depus în recuperarea datoriilor și a taxelor. Gândiți-vă mai degrabă cât este de anormal ce se întâmplă acolo și că nu este o vorbă goală îndemnul - fi el și prezidențial - de a se intra în normalitatea unei legi unice a salarizării.