Grid - satul cu cele mai vestite bocitoare

Despre satul Grid s-au spus şi s-au scris multe. Aproape toată lumea a auzit de vestitul Grid Modorcea, care nu demult a şi publicat o monografie a satului, după datele culese de unchiul său, preotul Vasile Modorcea. De asemenea, vestite în întreaga ţară şi chiar în lume sunt bocitoarele din sat şi „căiţele” lor. Acestea au cântat de atâtea ori pe scena de la „Cântarea României”, iar mai târziu la „Cerbul de Aur” şi chiar au apărut la televizor, la „Tezaur Folcloric”.
În urmă cu câţiva ani, în grupul „Bocitoarele de la Grid” erau 16 femei. Obiectul de vestimentaţie după care sunt recunoscute peste tot este căiţa specifică femeilor măritate din Grid.
„Acum mai suntem cam zece care ştim cu adevărat să cântăm. Şi nu cântăm bocete de înmormântare. Nici nu ştiu de ce ni se spune bocitoare, probabil că la început grupul asta făcea”, a povestit tanti Valerica Chichernea, o „bocitoare” cu vechime.
„Eu am participat pentru prima dată împreună cu ansamblul de la Grid în anul 1982, când am fost pe Valea Oltului, într-un turneu alături de alţi cântăreţi şi dansatori din Drăguş şi Cuciulata. Pe vremuri am fost la Cerbul de Aur”, îşi aminteşte tanti Viorica Urdea, o altă bocitoare.
Oamenii din Grid au păstrat întotdeauna cu sfinţenie tradiţiile şi obiceiurile populare. În ceea ce priveşte portul popular, faţă de costumul tradiţional ardelenesc, femeile căsătorite de aici au „căiţa”, despre care spun că este unică, iar bărbaţii neînsuraţi - vâstra cu flori de pai şi oglinzi. Obiceiurile populare specifice Gridului sunt Plugarul şi Turca. „Plugarul nu s-a mai organizat de peste zece ani, pentru că nu mai are cine. Acum câţiva ani câţiva băieţi au mai făcute ceată de feciori de Crăciun şi au mers cu Turca prin sat, dar de atunci, nimic. Noi, cei bătrâni, mai ştim colindele şi le cântăm cu drag de Crăciun, dar după ce nu vom mai fi, nu ştiu ce se va alege…”, a mai povestit cu tristeţe tanti Viorica Urdea. (www.infofagaras.ro)

Dintre cele aproape 300 de case din Grid, acum sunt locuite doar jumătate
Înainte, Gridul  era un sat mare, cu primar şi câteva sute de suflete, dar acum au mai rămas doar bătrânii. Şi tinerii care au mai rămas în perioada comunistă au plecat, după Revoluţie, în Italia sau Spania. O comunitate importantă de gridani se află în acest moment în Statele Unite ale Americii, unde au plecat încă din anul 1879. Înainte de anul 1918, plecaseră din sat în „Ţara tuturor posibilităţilor” aproape o sută de persoane, de la cei mai bogaţi până la feciori săraci.