Greaua moștenire a lui Năstase

Dându-și demisia, la presiunea „colegilor”, din cele două funcții - cea de președinte executiv, la partid și cea de președinte al Camerei Deputaților - Adrian Năstase lasă în ograda formațiunii câteva probleme greu dacă nu imposibil de rezolvat într-o manieră favorabilă PSD-ului. Dacă „în ceea ce privește” (ca să folosim ticul verbal al fostului lider) funcția de președinte executiv soluția pare să fie deja tranșată, urmând ca la apropiatul congres extraordinar această funcție special creată pentru Năstase să fie scoasă din statut, nu la fel stau lucrurile „în ceea ce privește” președinția Camerei. Adrian Năstase a ocupat această funcție, înlăturându-l pe Miron Mitrea, în urma eșecului din turul 2 al prezidențialelor. La momentul respectiv, algoritmul politic era favorabil PSD-ului, PUR și UDMR neluând încă decizia de a se alătura Alianței, prin lăsarea baltă a fostului partener. Coaliția s-a modificat, dar Năstase a rămas în funcție, ca și Văcăroiu. Aproape un an de zile s-a zbătut Alianța pentru a pune mâna pe aceste funcții. S-au consumat, de ambele părți, energie și inventivitate, deturnate de la ceea ce ar fi trebuit să constituie preocupările prioritare ale forurilor legislative și ale Executivului. Bătălia a fost dură și lungă și s-a soldat, previzibil, printr-o decizie a Curții Constituționale care a decis statu-quo-ul. Pentru Adrian Năstase personal a fost o victorie care-i prezerva un statut și o situație la care altfel ar fi trebuit să renunțe. Iată, însă, că liniștea a durat doar câteva luni. Pentru că, după fatidica consemnare în declarația de avere, a moștenirii de un milion a mătușii Tamara, situația a basculat dramatic. A fost mai întâi solicitarea de percheziții la domiciliile fostului premier, pentru ca procurorii să vadă ce fel de termopane are acesta în „zona livingului” și în „zona dormitoarelor”. Victoria la vot împotriva percheziției a fost însă poate cea mai scump plătită. La numai o săptămână, Adrian Năstase este nevoit să renunțe la funcțiile pe care le deținea. Și, odată cu ele, PSD-ul renunța la funcția de președinte al Camerei. Pentru că în aceste condiții regulamentul nu mai favorizează pe vechii ocupanți. Acest sacrificiu a fost luat în considerare de conducerea partidului atunci când a analizat consecințele demisiilor. S-a considerat însă că acesta este prețul care trebuie plătit pentru „repararea” imaginii. Dacă la nivel politic explicația rezistă, ea nu ține la nivelul electoratului, al ‘nucleului dur’ al PSD. Pentru toți care continuă să creadă în viitorul „rol conducător al partidului”, această renunțare nu va fi privită cu admirație. Liderii partidului vor fi acuzați, și făcuți răspunzători de pierderea unei poziții importante în ierarhia statală, care ar fi oferit o serie de avantaje pe care imaginea dreasă nu le va putea suplini. Este, probabil, cea mai „grea” moștenire pe care Adrian Năstase o lasă „colegilor” săi.