Gogomănia legislativă

Dacă s-ar face o statistică a celor mai trăznite inițiative legislative, cu siguranță că dl Funar ar fi deținătorul autoritar al primului loc. Distinsul senator nu este la prima încercare de acest fel – mă refer la conceptul „știri bune/știri rele”. Dacă vă mai aduceți aminte episodul prezentat la TV când Miron Mitrea, care conducea o ședință în plen, a bufnit în râs nemaifiind în stare să citească titlurile proiectelor ce urmau să fie puse în discuție, să știți că era vorba de alte idei ale dlui Funar, una dintre ele referindu-se la distanțele la care ar trebui plantați niște copăcei de-a lungul tro-tuarelor. Ce este ciudat este că o asemenea bazaconie a fost, inițial, votată în plenul Senatului, de mulți dintre cei care acuma se spală pe mâini cu nonșalanță. De mirare este și că șeful dlui Funar, cu meserie de bază ziarist, care știe din practică cum se mănâncă această pâine, pentru că a o face cel puțin săptămânal, nu a sesizat gogomănia, fiind apoi nevoit - din rațiuni de bun simț - să se dezică de ea. Cât despre co-autorul proiectului, dl Ghișe, domnia sa părea un om cât de cât normal, antecedentele sale de primar la Brașov nefiind contaminate de antecedentele dlui Funar, de primar la Cluj. Dacă pentru multe din trăznăile de la Cluj existau posibile explicații, care țineau de o anumită viziune personală, unele dintre ele putând chiar să binedispună o parte a auditoriului, pentru proiectul ăsta nu rezultă nicio justificare. Cred că nici unul dintre autori n-a gândit prea mult când l-a pus pe hârtie sau s-au gândit simplist, că o știre rea e una care-i discreditează pe parlamentari, în timp ce una bună îi laudă. Dar, tehnic, este aproape imposibil de definit ce înseamnă „bun” și ce înseamnă „rău” în domeniul atât de vast și de complex al mass-media. Desigur, uneori mă deranjează și pe mine abundența de știri catastrofice din unele jurnale TV, dar acest lucru nu poate fi reglementat birocratic. Îl va reglementa bunul simț, atunci când cei fără pasiuni morbide vor schimba canalul și vor lăsa grozăviile fără audiență.