Gloria postumă a lui Matache Măcelaru

Personajul istoric – pare-se ajuns chiar primar prin Bucuresci – Matache Măcelaru, de la care și-a tras numele hala, are parte de o glorie postumă de invidiat. În sensul că edificiul respectiv a devenit un soi de cui al lui Pepelea pentru dezvoltarea urbană a Capitalei. Cu energia acumulată de-a lungul precedentelor candidaturi, Sorin Oprescu s-a instalat la cârma municipalității hotărât să lase în urma sa și altceva decât recorduri culinare de Guiness Book. Până când șoseaua suspendată va deveni o realitate, s-a ocupat de lucruri mai pământene, între care și noua arteră dintre Piața Victoriei și Piața Coșbuc, al cărei rol este să creeze un flux de circulație relaxat pe această axă. În acest scop s-au lărgit – prin demolare – câteva străzi, între care Buzești și Berzei. Ce s-a pus la pământ n-a prea stârnit regrete – ba din contră, fiind vorba de construcții vechi sau improvizate. Cei ce le ocupau au zis mersi de despăgubiri și de noile repartiții, iar cei din jur au mulțumit cerului și municipalității că au scăpat de focarele de șobolani. Totul a mers strună până când niscaiva civici în lipsă de ocupație s-au dumirit că își pot găsi un rost apărând cu piepturile goale un edificiu despre care ei cred că ar avea vreo valoare istorică: Hala Matache. Aceasta a fost un soi de construcție semi-industrială realizată în urmă cu vreo sută de ani de Serviciul Tehnic al Comunei, cu scopul de a adăposti negustorii de produse alimentare. Nici vorbă de artă și monumentalistică, cu excepția unor basoreliefuri de pe frontispiciu. Cu toate acestea, civicii iubitori de dărăpănături și câțiva arhitecți aflați în conflict cu restul breslei și-au făcut din ea un stindard de luptă. Salvarea halei a devenit sloganul favorit, chit că obiectivul se află deja într-o stare din care nimic nu-l mai poate salva. Propunerea primarului Oprescu de a fi mutată sau reconstruită a fost primită cu indignare, de parcă amplasamentul actual – în mijlocul noului bulevard – ar fi ceva de genul locului în care a fost botezat Isus în apa Iordanului (deși până și acesta a fost modificat în folosul fluxului de turiști). Sunt aproape doi ani de când lucrările stau în loc pentru că instituțiile responsabile n-au curajul să ia o hotărâre de frica de a nu intra în gura presei care, cum bine se știe, nu așteaptă decât un astfel de prilej pentru a face audiență. Hala Matache este un fals monument de arhitectură. N-are nimic din ce ar justifica o astfel de titulatură (peste 100 de ani chiar actuala piață Matache ar putea fi considerată un soi de monument), iar eforturile de “apărare” a sa s-ar putea converti mai cu folos în unul de relocare și refacere – dacă nostalgia este atât de mare. Iar instituțiile decizionale ar trebui să pună piciorul în prag și să lichideze de îndată acest focar de imobilitate și de degradare urbanistică.