Ghiţă

Ghiţă a apărut pe firmamentul politicii ca o cometă. A intrat odată cu ofensiva anti-băsistă, care l-a adus în scaunul de premier pe Ponta, din care şi-a făcut un veritabil idol, aflându-se permanent în preajam şi în siajul lui. A fost o nimica toată să dobândească un scaun de parlamentar în judeţul în care mai toate oficialităţile se aflau la picioarele lui, hrănindu-se din castronul de beneficii obţinute din multiplele sale contracte cu statul. Contracte de fineţe, IT-iste, la care nu se pricepeau prea mulţi şi pe care le consolidase de-a lungul perioadei în care s-a aflat în umbra scenei politice. Exponent al noului model de om de afaceri, invaziv şi lipsit de scrupule, trecând totul prin filtrul beneficiilor, a înţeles devreme că în România, succesul în business este strâns legat de accesul la pupitrele puterii. Posesor al unei averi impresionante la o vârstă la care alţii abia încep să scoată capul în lume, Ghiţă şi-a propus să obţină rapid şi cu maxim de profit ceea ce, teoretic, îi lipsea: puterea. Iar aceasta a derivat din apropierea şi din coincidenţa de obiective cu protectorul său. La umbra lui Ponta a avansat în ierarhia de partid până la poziţia în care ar fi urmat să devină liderul executiv al PSD, în situaţia în care Ponta accedea la preşedinţie, iar Dragnea îi lua locul. În parlament a tras toate sforile pentru a se plasa în Comisia de Control al SRI, unde considera că se află veritabilul centru de putere. De-a lungul timpului se aflase în strânse legături cu serviciile, de a căror protecţie beneficiase nu odată, într-un judeţ celebru pentru structurile sale transpartinice şi transinstituţionale.
A lipsit puţin ca demersurile sale să fie încununate de succes şi dacă Ponta ajungea la Cotroceni, n-ar fi fost exclus ca astăzi, bilanţul SRI să fie prezentat de directorul Ghiţă. N-a fost să fie. N-a fost nici ca el să devină un veritabil mogul media – condiţia considerată indispensabilă pentru accesul la vârful politicii, chiar dacă a avut temeritatea să-i dea o ţeapă memorabilă maestrului său Vântu, pe care a reuşit chiar să-l trimită în puşcărie prin nişte acuzaţii luate în serios de o instanţă care avea ca temă scoaterea acestuia din peisaj.
Transcrierea interceptărilor telefonice ale discuţiilor celor doi relevă personalitatea golănească a tânărului mafiot, apt să-i dea lecţii de vulgaritate şi de brutalitate celui bătrân. Pentru că sub pojghiţa de intelectual specializat în domenii de vârf, Ghiţă nu este altceva decât un golan de care trebuie să-ţi fereşti, în primul rând buzunarele . Aroganţa şi tupeul care-l fac vârf de clasament în domeniu, i-au fost de folos până la un punct. Acela la care foştii săi protectori au căzut ei însuşi în dizgraţie sau au considerat util să-l lase din braţe. Reţeaua de putere constituită cu grijă la Ploieşti, cu ingrediente din toate zonele – poliţie, procuratură, justiţie, servicii – pârâie din toate încheieturile şi echipa prin care îşi făcea jocurile se află deja internată la Beciul Domnesc. El însuşi atârnă de un fir pentru ca, după reţinere, să se alăture echipei. Dosarele sale creionează portretul unui personaj abuziv până în pânzele albe care nu ţine cont de nimic atunci când vrea ceva. Dar, în special de lege...
Motivul pe care îl invocă a stat la baza prigoanei la care este supus, acela că se încearcă prin toate metodele să fie convins să îl toarne pe Ponta. N-am nici o îndoială că, dacă va considera că aşa ceva îi este de folos, va ezita să o facă...