Gheorghe Samoilă, cunoscătorul legendelor ascunse ale Cetății Râșnov

Bărbatul a adunat de-a lungul timpului obiecte reprezentative pentru Cetatea Râșnovului și a creat un muzeu, unde le împărtășește turiștilor legendele locului. Bărbatul este o carte deschisă pentru turiștii care ajung la Râșnov. După o viață trăită în preajma zidurilor cetății orașului, Gheorghe Samoilă (foto) pare să cunoască toate secretele fortăreței. Cele mai vii mărturii ale timpurilor trecute sunt chiar obiectele pe care acesta le-a colecționat cu grijă și prețuire de la gospodarii satului. Colecțiile sale valoroase sunt expuse, acum, în interiorul Cetății Râșnov și pot fi admirate de orice turist dornic să afle poveștile de altădată. Pasiunea pentru istorie, dar mai ales plăcerea de a sta de vorbă cu oamenii și a le destăinui din secretele pe care le cunoaște, l-a făcut pe Gheorghe Samoilă să devină unul dintre străjerii Cetății. Îmbrăcat într-o vestimentație medievală, specifică secolului al XVII-lea, bărbatul a intrat imediat după „recrutare” în pielea personajului, devenind un ostaș de nădejde. Cu sabia în mână, străjerul îi poftește cu căldură pe turiști în cetate, oferindu-le totodată, și multe informații despre istoria locului și prezentându-le exponatele din muzeu. „Mie îmi place să spun tot ce știu. Alții duc cu ei secretele în mormânt, dar eu nu sunt genul de om“, ne-a spus bărbatul. Monede cu valoare Născut și crescut lângă cetate, bărbatul de 64 de ani, a deprins o pasiune în a colecționa monede, pălării, insigne, trofee, haine și unelte. Fiecare obiect are o poveste interesantă și poartă amprenta creatorului său. Cea mai veche dintre acestea este un „crăițar“ din anul 1760, iar cea mai de valoare este o monedă de argint cu chipul lui Carol I. „La început, am avut câteva monede, iar apoi, am început sa strâng una câte una de unde am putut si eu, de prin tarile prin care am umblat si de la prieteni. Acesta a fost doar începutul. Asa am prins gustul. Dupa aceea, am început sa caut obiecte tot mai vechi, specifice locului“, explica barbatul. Colecția de suflet a lui Gheorghe Samoilă este cea de lucruri folosite în cetate în perioada interbelică și în perioada Imperiului Austro-Ungar. Din această colecție face parte o piuă, veche de 300 de ani, folosită la măcinatul făinei de grâu. Nu lipsesc nici o pereche de schiuri, vechi de 100 de ani sau un aparat foto de la 1918. „Cu aceste schiuri tatal meu a concurat si a si câstigat, în 1940, o competitie din Poiana Brasov, iar cu acest aparat de fotografiat si-a facut tot atunci pozele de pe pârtie“, spune Gheorghe Samoilă. Unele de la meșterii fortăreței Tot din colecția râșnoveanului fac parte și diferite unelte, cu care s-a lucrat pe timpuri în cetate. Piesele sunt adunate de la meșterii fortăreței, cei care erau responsabili cu gospodărirea cetății. Turiștii care văd colecția bărbatului sunt impresionați de lucrurile făcute manual, cu multă migală, în urmă cu zeci de ani. „Această pereche de ghetuțe din piele este făcută în urmă cu 64 de ani, pentru mine, de către paznicul cetății. A lucrat multe zile la ele și le-a făcut fără niciun defect. Am expus și o pereche de opinci din perioada interbelică, dar și covoare care au și 200 de ani“, adaugă Gheorghe Samoilă. Tot în cetate, râsnoveanul a expus costume de străjeri, decorații și arme de pe timpul Regelui Ferdinand. Cunoscător al legendelor Râșnoveanul poate oricând să îi lămurească pe curioși la dilemele lor și povestește cu plăcere despre legendele locului. „Se spune că undeva, lângă cetate, unde pe vremuri țiganii țineau baluri, este îngropat aur. Acest lucru se știa din bătrâni, fiindcă în acea zonă apărea o flacără din pământ. Acest lucru este logic, fiind demonstrat pe plan științific: aurul se oxidează, iar în contact cu aerul se aprinde. Încă nu a fost descoperit“, a povestit bărbatul. De asemenea, el își mai aduce aminte cum, atunci când era mic și mergea cu frații în pădure să se joace, purta căței de usturoi în buzunar pentru a se apăra de vrăjitoarele rele. „Se spune că aurul îngropat lângă cetate este păzit de iele, iar dacă ne prindea seara pe lângă pădure, obligatoriu aveam cățeii de usturoi îndesați în buzunare pentru ca ielele să nu se lege de noi”, ne-a destăinuit „Străjerul Cetății“, așa cum îi place să își spună.