Genocidul liberal

În topul pe care-l alcătuieşte site-ul NEWS INTERCEPTOR pe baza frecvenţei cu care sunt consemnate în presă numele diverselor personalităţi aduce în această săptămână o selecţie insolită: şapte dintre primii zece cei mai mediatizaţi sunt persoane aflate în conflict cu legea: cu excepţia preşedintelui, a premierului şi a liderului PNC, ceilalţi sunt implicaţi, în diferite forme, în dialoguri prelungite cu procurorii.
O caracteristică interesantă este aceea că marea majoritate sunt sau au fost liberali. Este un veritabil genocid politic, care aruncă în puşcărie sau în afara scenei publice personalităţi cu care PNL se mândrea. Într-o listă sumară îi regăsim pe Chiţoiu, cel cu nevasta “aranjoare” la ASF, pe vicele Ruşanu, pe incompatibilul Mircea Diaconu, pe Daniel Dăianu, supus şi el unor interogatorii prelungite. Ultimul pe listă – dar nu cel de pe urmă, este “împăratul” de la Camera de Comerţ, Mihail Vlasov, lider judeţean şi socru de ministru liberal.
Ultimele două scandaluri – ASF şi Camera de Comerţ – pun în evidenţă modul în care s-au constituit veritabile cuiburi de afaceri profitabile din care se înfruptă liberalii şi familiile lor. Despre abuzurile arborelui genealogic de la ASF s-a vorbit destul, a ieşit mai puţin în evidenţă Arbitrajul Comercial, instituţia condusă de fostul liberal Olteanu (poate ne explică dl Vasilescu cum îndeplinea acesta, în acelaşi timp, îndatoririle de viceguvernator al BNR şi de preşedinte al Arbitrajului) şi manageriată în fapt de fiica lui Vlasov şi soţia lui Cristian David. Modul în care Vlasov şi-a pus la punct mita pe care urma să o primească de la un om de afaceri care avea de rezolvat o problemă de patru milioane de Arbitraj arată cam ce se petrecea acolo: o tarabă, la care în schimbul unor sume negociate, se putea obţine o decizie favorabilă, indiferent de conţinutul dosarului. Desigur, pentru a da o oarecare faţadă instituţiei, Vlasov a cooptat printre rubedeniile cu care a umplut Curtea şi câteva personalităţi juridice autentice, dar nu prin acestea se făceau aranjamentele.
După cum se preconizează cu ASF-ul, instituţia care în mod normal ar trebui dizolvată, iar responsabilităţile sale trecute la o structură a Băncii Naţionale, la fel ar trebui să se procedeze cu această Curte de Arbitraj, care să fie curăţată de excrescenţele politice şi trecută pe lângă o instituţie cu autentică autoritate juridică şi nu pe lângă un ONG de familie, cum este în prezent.
Apropo de liberali: ultimul eveniment din partid este demisia supărată a lui Mircea Diaconu. Trebuie să dai dovadă de o naivitate de artist ca să-ţi închipui că poţi repeta “succesul” EBA-ei, în condiţiile în care statura artistică a actorului a avut de suferit de pe urma tribulaţiilor sale politice. Mă îndoiesc că alegătorii vor face coadă ca să treacă pe lista cu cele 100.000 de semnături, pentru o persoană care şi-a angajat preferenţial nevasta la instituţia pe care o conducea…