Generaţia cancerului

Dr. Monica Dragomir, şefa secţiei de oncologie pediatrică de la Institutul Oncologic Bucureşti, avertizează că adolescenţii şi tinerii adulţi din România, diagnosticaţi cu cancer, se confruntă cu o rată de supravieţuire mai mică decât cea a copiilor, grup la care s-a înregistrat o creştere semnificativă a ratei de supravieţuire. Diagnosticul tardiv şi calitatea tratamentului reprezintă factori esenţiali în această situaţie.
„Categoria de pacienţi oncologici adolescenţi şi adulţi tineri este o categorie aparte în oncologie şi cu multe particularităţi legate de vârstă, legate de patologie, legate de modalităţile de tratament şi, din păcate, nu în ultimul rând, particularităţi legate de supravieţuire, de şanse de supravieţuire, de posibilităţi de tratament raportat la copii şi adulţi. Această categorie de vârstă în toate statisticile epidemiologice comunicate până acum au o rată de supravieţuire mai mică comparativ cu copiii, categoria 0-14 ani şi comparativ cu adulţii, pacienţi cu vârstă mai mare, de 25, 29 de ani şi chiar mai mult. Acest fenomen a interesat pe toată lumea, care sunt cauzele, şi mai ales ce putem face”, a explicat Dr. Monica Dragomir.
„Sunt multe cauze care pot fi implicate în şansele mai mici de supravieţuire a acestei categorii de vârstă, care ţin de diagnosticul tardiv, în stadii avansate, în primul rând. Pe de altă parte, a posibilităţilor de tratament şi locaţiei unde se face tratamentul oncologic, într-o secţie de copii ataşată secţiei de oncologie pediatrică sau într-o secţie de adulţi. În funcţie de legislaţia fiecărei ţări şi viziunile fiecărui sistem medical lucrurile stau într-un fel sau altul. Niciunul nu este favorabil acestei categorii dacă nu există compartimente dedicate lor, cu toate facilităţile, din toate punctele de vedere”, adaugă medicul.

Rate mai mici de supravieţuire
În cazul adolescenţilor şi adulţilor tineri, comparativ cu copiii, mai există şi alte cauze care contribuie la o rată de supravieţuire mai mică, cum ar fi nivelul redus de participare în studiile clinice şi accesul limitat la terapii moderne, personalizate.
„Un alt motiv pentru care rata de supravieţuire a adolescenţilor şi a adulţilor tineri este mai mică este că ei nu au loc întotdeauna în studiile clinice care se desfăşoară la copii sau la adulţi sau, dacă ne referim la pacienţii cu vârstă sub 18 ani, înainte de 18 ani ei nu au acces la medicaţia eficientă, modernă, medicaţia nouă, terapii ţintite, imunoterapii care s-au dezvoltat în ultimii ani pentru cancere pe care ei le experimentează, cancere identice cu cele ale adultului. Şi asta pentru că medicamentele respective nu sunt înregistrate nicăieri şi pentru categoria de vârstă sub 18 ani, aşa zis out of label”, a precizat dr. Dragomir.
În ultima perioadă, numărul copiilor cu vârsta peste 15 ani diagnosticaţi cu cancer a crescut semnificativ. Aceşti pacienţi sunt menţinuţi în tratament şi monitorizaţi la Institutul Oncologic Bucureşti şi după împlinirea vârstei de 18 ani. În acelaşi timp, observăm o tendinţă ascendentă în ceea ce priveşte rata de supravieţuire în cazul cancerelor pediatrice în ansamblu,mai spune dr. Dragomir.
„Raportându-mă la adresabilitatea către Institutul nostru, am avut mulţi pacienţi, mai mulţi poate în ultima vreme cu vârstă peste 15 ani. Menţinem în tratament şi monitorizare pacienţi care depăşesc 18 ani, dar sunt diagnosticaţi puţin mai devreme de a împlini această vârstă care e considerată standard între copil şi adult în sistemul nostru sanitar. Ceea ce am spus mai devreme, că şansa de supravieţuire este mai mică, a fost demonstrat şi în studiul epidemiologic al Registrului Naţional de Cancer, ultimul studiu de supravieţuire care a fost făcut public pe 15 februarie cu ocazia zilei de avertizare asupra cancerului pediatric ne-a adus nişte date nemaipomenit de bune, creşterea supravieţuirii în cancerele copilului în ansamblu, este o creştere semnificativă dacă ne referim la interval, care este foarte scurt, mă refer la intervalul 2014 – 2017 versus 2010 – 2013, deci la copii avem o supravieţuire la categoria 0-14 ani de la 69 la 74%, 5 procente este nemaipomenit pentru un interval de doar patru ani, iar comparativ, la adolescent, 15-19 ani creşterea a fost sensibil mai mică.
A pornit de la mai puţin, 65%, şi a crescut doar până la 68%, deci diferenţa este sesizabilă şi demonstrată pe statisticile noastre şi pe statisticile epidemiologice ale Registrului Naţional de Cancer, care este o abordare a oncologiei pediatrice extrem de serioasă, reprezintă un standard al Societăţii Internaţionale de Oncologie Pediatrică Europene iar registrul nostru de hemato-oncologie pediatrică datează din 2010, are recunoaştere naţională şi internaţională, iar datele şi studiile epidemiologice sunt validate de colegi din reţeaua europeană a registrelor de cancer”, a menţionat dr. Monica Dragomir.

Afecţiuni oncologice la copii, adolescenţi şi tineri
Conform medicului, la copii predomină leucemiile, limfoamele şi tumorile cerebrale. În schimb, la adolescenţi, cancerele osoase înregistrează un vârf de incidenţă.
„Patologia la adolescent şi adult tânăr - şi pot să extind comentariul către 29 de ani - este hibridă, între patologie specifică copilului, dar într-un număr şi procent mult mai mic, asociată cu patologie specifică adultului. La copii domină leucemii, limfoame, tumori cerebrale, tumori specifice copilului, neuroblastom, nefroblastom. Toate acestea există şi la adolescent, adult tânăr, dar în procente mai mici. În ansamblu cam 45, sub 50%.Un procent de 5-10% este ocupat de tumorile germinale care au ca localizări testicul, ovar. Ele ocupă cam locul 2 la categoria aceasta de vârstă. Un vârf de incidenţă la adolescent îl au cancerele osoase, osteosarcom, sarcom Ewing, de asemenea frecvente sunt limfoamele Hodgkin, leucemiile într-o măsură mai mică comparativ cu copilul, şi un procent cam de 40-45% este reprezentat de carcinoame, este un termen generic al mai multor cancere specifice adultului, mă refer la carcinoame de sân, digestiv, plămân, col uterin şi aşa mai departe”, a precizat Dr. Dragomir.
Repartiţia afecţiunilor oncologice între copii şi adolescenţi este clară, dar identificarea factorilor de risc cauzali este dificilă. Există un risc familial de cancer, însă acesta reprezintă un procent mic din cazuri şi necesită atenţie limitată.
„Această repartiţie a afecţiunilor oncologice este constatată de foarte multă vreme şi fără implicaţii directe ale factorilor de risc. Dar dacă ne referim la factori de risc cauzali, aici este extrem de dificil de a susţine teorii. Categoric există categoria de pacienţi cu risc familial de cancer care înseamnă risc de a face un cancer atât la vârsta copilăriei, cât şi la vârsta adultă. Asta presupune rude, mai ales rude de gradul 1 cu cancere, se moşteneşte riscul de cancer, nu cancerul, şi sunt cunoscute multe situaţii, statusuri genetice care implică risc de cancer. Pe urmă, sunt o serie de boli congenitale, afecţiuni ereditare care predispun pentru cancer, dar acestea reprezintă un procent foarte mic, nu merită atenţie foarte mare”, a afirmat medicul.
În general, factorii de risc precum alimentaţia, stilul de viaţă şi fumatul, care sunt implicaţi în cancerul la adulţi, nu au un impact semnificativ în apariţia cancerului la copii şi adolescenţi. Deşi adoptarea unui stil de viaţă sănătos este benefică pe termen lung, nu este un factor determinant în prevenirea cancerului la vârste tinere.
„Dacă ne referim la marea masă a pacienţilor diagnosticaţi, ei în afară de un risc familial de cancer nu asociază o predispoziţie pentru cancer. Haideţi să ne referim la alimentaţie, stil de viaţă, fumat care toate sunt implicate în etiologia cancerelor la adult, cancere digestive, cancer bronho-pulmonar, sunt influenţate de aceşti factori de risc, recunoscuţi de toată lumea. Sigur că dacă ne referim la copil, adolescent, o alimentaţie sănătoasă şi corectă este o atitudine bună, mişcare, mai mult timp în aer liber mai puţin în faţa calculatorului, este benefic pentru sănătate, dar nu putem implica carcinogenii asociaţi factorilor de risc cunoscuţi a fi implicaţi în etiologia cancerului în apariţia unui cancer la vârstă tânără, pentru că perioada lor de acţiune este de 15-20 de ani.Stilul de viaţă sănătos cu care trebuie să ne obişnuim copiii de la cea mai fragedă vârstă pentru a căpăta obiceiuri sănătoase foloseşte pentru a evita apariţia unui cancer în perioada adultă, dar nu-i putem implica în apariţia cancerului la copil şi adolescent”, a detaliat Dr. Dragomir.