Generalii armatei de ațe, mingi și tirbușoane!

Dintr-un foc, pe ultimii metri ai mandatului actual, Traian Băsescu a îmbogățit palmaresul armatei române cu nu mai puțin de 55 de generali. Cred că dacă-i luăm la numărat pe militarii pe ai căror umeri atârnă, din greu, stele, vom ajunge la un rezultat care ne califică drept una dintre cele mai gradate armate din lume. Și una cu cei mai mulți comandanți pe cap de ostaș. Mișcarea nu e nici nouă, nici neobișnuită. În mod tradițional, la finele mandatului, președinții noștri ne-au obișnuit cu această veritabilă ploaie de stele. Nu mă îndoiesc de faptul că unii dintre cei avansați au merite reale, sau că există anumite mecanisme ale vieții de militar care se cuantifică în aceste avansări. Oricum, de când am intrat în NATO, rândurile gradelor superioare s-au mai subțiat. O armată care s-a „concentrat” la doar vreo 100.000 de cadre nu mai poate avea, în mod logic, același număr de ofițeri superiori pe care-i avea când erau un milion. Ce este ciudat în acest ultim val de avansări (a unor militari aflați deja sau trecuți în rezervă) este profilul profesional al câtorva dintre ei. Unul este Gabriel Oprea, care a atins, mulțumită președintelui Băsescu, cel mai înalt grad din armata română: general cu 4 stele! Ca și Talpeș sau ca alți militari de profesie. Or la ce se rezumă militaria lui Oprea? La câțiva ani de intendență! Probabil că nici poziția de drepți corectă nu știe să o mai ia (s-a văzut din episodul numirii sale ca ministru de Interne, când a considerat că poate să le dea cu flit șefilor de partid). Ce merite deosebite recompensează această avansare? Ce performanțe, dacă nu militare, civile măcar? La fel și Puiu Iordănescu. Fotbalist de mare talent, antrenor de succes, acesta-și datorează tresele întâmplării de a fi jucat pentru „Steaua”. Dacă juca la Minerul Lupeni, avea cărbuni în buzunare. Așa, e ditmai generalul de brigadă. Cum a ajuns aici? Ce-a făcut în calitate de parlamentar? Ce discursuri a ținut, ce inițiative legislative a avut? În afara unor cruci pravoslovnice, dom’ Puiu nu prea știe să facă altceva decât să îndeplinească ordinele superiorului său Oprea. Atunci de ce-a fost avansat? Și mai curioasă e chestia cu primarul Onțanu, despre care nimeni nu prea știa că purta epoleți și pe haină, nu doar la maieu. Meritele sale militare s-au pierdut în negura timpului. Cele civile sunt evidente: e un primar priceput să tragă foloase din orice pentru Sector și pentru sine. Dar să fie făcut general, așa peste noapte, e un lucru care poate să-i streseze pe colegii săi primari: ce face el în plus? Aliniază tomberoanele? Dă ordine de zi funcționarilor din primărie? Mă întreb, cu groază, ce ne facem dacă vine naibii vreun război și cei trei generali vor fi puși în fruntea trupelor, să le conducă spre victorie... O explicație pentru această situație există totuși, deși nu sunt sigur pe ea. Să aibe vreo legătură aceste avansări cu faptul că au făcut dreapta’mprejur și au întors armele – într-o frumoasă tradiție – pentru a lupta alături de inamicul de ieri? Adică cel care i-a avansat?