Gânduri despre post

Urarea aceasta este tot mai des auzită: „Post uşor!” La începutul unei perioade lungi de post mulţi credincioşi îşi adresează această urare. Poate fi, însă, postul uşor? Personal cred că, luat în ansamblu, postul nu poate fi uşor, iar dacă este uşor nu mai este post. Nu mă refer doar la postul alimentar, cu toate că şi acesta poate fi exersat în funcţie de (ne)putintele trupeşti şi poate fi în acest sens mai aspru sau mai blând. Dar, încă odată, nu cred că postul este uşor! Postul este un exerciţiu vast, adânc, iar asceza alimentară trebuie să pornească dintr-o înţelegere autentică, duhovnicească a postirii. Postul este în primul rând de natură duhovnicească şi presupune exersarea unor virtuţi precum smerenia, dragostea faţă de aproapele, capacitatea de a ierta şi altele asemenea. Mănânc doar legume nu pentru a avea o greutate corporală ideală - "ia uite, am dat jos 10 kilograme în postul ăsta!” - nu de puţine ori mi-a fost dat să aud astfel de concluzii referitoare la post. Dacă măsura postului este dată de cântar şi nu de iluminarea duhovnicească prin practicarea virtuţilor şi renunţarea la patimi, atunci ne aflăm într-o direcţie greşită.
Motivele pentru care postim sunt altele, multe, adânci şi eficiente până în veşnicie. Altă măsurătoare ar trebui să efectuăm pe parcursul postului şi la finalul acestuia: ia uite, am reuşit să nu mai înjur! Slavă Ţie Doamne! Sau să nu mai fumez, să nu mai bârfesc! Nu m-am uitat deloc la televizor! M-am împăcat cu vecinul cu care eram certat şi acum ne vorbim! M-am rugat mai mult! Am renunţat la invidie şi am învăţat că nu este normal să mă mândresc! Lista poate fi lungă în funcţie de patimile cu care ne-am luptat şi de virtuţile pe care le-am lăsat să triumfe în această perioadă. Şi fiţi siguri că dacă postul alimentar are perioade determinate, o virtute însuşită lucrează mereu în viaţa credinciosului. Postul, aşadar, nu este şi nu are voie să fie (chiar aşa de) uşor. În schimb este necesar ca acesta să fie binecuvântat şi să aducă postitorului foloasele duhovniceşti. Acesta este de fapt şi firul roşu al întregului parcurs al Postului Mare. Postul alimentar este bine să fie întotdeauna exersat, ţinut, alături de postul duhovnicesc pentru că suntem cu toţii fiinţe duale, alcătuite din trup şi suflet. Roadele postirii se văd atunci când lumina Învierii cuprinde fiinţa eliberată de patimi, omul capabil să îmbrăţişeze orice semen aşa cum frumos vom cânta la Praznicul Învierii: „unii pe alţii să ne îmbrăţişăm; să zicem fraţilor şi celor ce ne urăsc pe noi…”.
Post binecuvântat! Post cu folos!