Gând de Dumincă

Duminica aceasta este ziua premergătoare intrării în Postul cel Mare. Reluăm, ciclic, acelaşi parcurs duhovnicesc în care, prin postul pe care îl vom parcurge de luni, până la Praznicul Învierii Domnului, ne străduim fiecare după propriile puteri, să înaintăm duhovniceşte. Avem, slavă Domnului, mijloace suficiente pentru a atinge împlinirea acestui scop.
Duminica aceasta este numită şi „a izgonirii lui Adam din Rai”. Ne amintim cum Adam şi Eva prin neascultare, prin neînfrânare, adică prin nepostire, au pierdut Raiul. Odată cu neaascultarea şi neîncrederea faţă de Dumnezeu, păcatul celor doi a adus cu sine şi alte boli în lume, atât duhovniceşti cât şi trupeşti, iar noi ne străduim ca prin postire să dobândim acea sănătate duhovnicescă prin care să întrezărim tot mai mult, în  cele văzute pe cele nevăzute.

Duminica iertării
Duminica aceasta mai este numită şi „Duminica iertării”. Este numită astfel din două motive: primul este legat de Evanghelia citită la Liturghia din această zi. Această evanghelie începe cu îndemnul pe care Domnul Hristos ni-l adresează tuturor, acela de ne ierta unii altora greşelile: „că de veţi ierta oamenilor greşelile lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru cel ceresc; iar de nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre” (Ev. după Matei, 6, 14-15).
Al doilea motiv este legat de Vecernia săvârşită în seara acestei duminici, o vecernie frumoasă şi unică, numită şi Vecernia iertării. La sfârşitul acestei slujbe, preoţii slujitori înveşmântaţi în epitrahil şi având în mână Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce, îşi cer iertare de la credincioşi care, la rândul lor repetă gestul îmbrăţişându-se ca semn al iertării reciproce acordate.
Aşadar, începem Postul cel Mare cu gândul la Adam care din pricina neascultării a pierdut Raiul şi cu dorinţa ca prin exerciţiul ascetic şi duhovnicesc al Postului noi să redobândim acest Rai al împreună-vieţuirii cu Hristos. De asemenea suntem îndemnaţi să intrăm în acest post iertând şi cerând iertare pentru că nu putem lupta altfel cu propriile noastre păcate. Iertarea celorlalţi şi cererea iertării presupun un cuget smerit care să ne însoţească neîncetat pe tot parcursul postului, văzând la fiecare pas, Lumina curată a Învierii lui Hristos.
Post binecuvântat!