Fostul „stegar”, Marian Constantinescu, azi, timișorean

O vorbă din bătrâni spune că nimeni nu este profet în țara lui. În toate domeniile de activitate, știință, cultură, artă, dar și în sport acest proverb își are componentele lui. Referindu-ne la ultimul domeniu, la sport și apoi și mai restrâns, la fotbal, Brașovul cred că bate toate recordurile. Exemplele sunt nenumărate. Unul dintre acestea este Marian Constantinescu, crescut de Petre Lucian, la CSS Brașovia, trecut, pe când încă era junior, la FC Brașov, nu și-a găsit vocația pe aceste meleaguri. A fost promovat de Adrian Hârlab pe prima scenă, într-un meci pe Ghencea, cu Steaua. A fost trimis la Metrom, în „B”, dar și prin „C”, a fost pe la Juventus, cerut de Marin Barbu, și-a plătit singur contractul, pentru a deveni liber, iar acum este în lotul lui „FCU – Poli” Timișoara și la cei aproape 25 de ani, are liniștea pentru a-și vedea de meserie. „Am plecat de trei ani de zile din Brașov, la Juventus – Colentina, din București, în «B», solicitat de Marin Barbu, iar de acolo am ajuns la Timișoara, unde sunt de doi ani și mai am un contract pe încă trei ani de zile. De ce am plecat din Brașov? Simplu. Eram plimbat ca o minge de ping – pong. Nu știu de ce, dar de fiecare dată când venea domnul Gabriel Stan, eram pus pe lista de transferări. Făcusem pasul în «A» când a venit domnul Adrian Hârlab. Am revenit în lotul lui «Steagu» cu Ilie Dumitrescu, pentru a fi din nou înlăturat la sosirea domnului Gabi Stan. Nu aș vrea să jignesc pe nimeni, dar atunci când am plecat de la «Steagu» a trebuit să-mi plătesc singur dezlegarea. Eram în ultimul an de contract cu FC Brașov și s-a cerut bani pe mine. I-am adus de acasă. Era singura șansă să pot face ceva, să fiu jucător liber de contract, să-mi hotărăsc singur soarta și să joc. Dacă nu eram liber, nu ajungeam la Timișoara. M-a văzut Basarab Panduru, am dat o probă, m-a plăcut și m-am înregimentat. La Timișoara, atmosfera este deosebită. Întregul oraș respiră pentru fotbal. Tribunele erau înțesate. Chiar și acum când ne aflăm în căutări, iar încă nu s-a stabilizat banca tehnică, vin 10 – 12.000 de spectatori. La Brașov nici la meciul cu „Inter” nu a fost atâta lume”. Marian Constantinescu este conștient că la aproape 25 de ani (îi va împlini pe 8 august), poate da totul, fiind la vârsta maturității. „Maturitatea unui jucător de fotbal este de la 24 până pe la 30 de ani. Mugurel Buga, de exemplu (fost coleg de generație), de acum dă tot ceea ce poate. La 20 de ani, dacă nu este cineva care să te ajute, să te împingă de la spate, să-ți dea încredere, atunci jucătorul se poate pierde. Și eu eram gata să mă pierd. Mi-am dat seama la timp și m-am salvat, plecând din Brașov”. Fostul „stegar” are totuși nostalgia echipei în „galben – negru”. S-ar întoarce, pentru că pare că la Brașov lucrurile merg într-o bună direcție și s-ar dori să se facă performanță. „Este adevărat, sunt legat de Timi-șoara prin contract. Dar sufletul meu este tot aici, unde am crescut. Nu știu cine va veni ca antrenor la Timișoara, nu știu ce jucători vor să aducă și care va fi strategia. Dacă la FC s-ar dori performanță și ar fi liniște, nu aș zice nu. De altfel, câteva tatonări am avut cu domnul Marian Georgescu. Cine știe ce ne va rezerva viața”. Marian Constantinescu este legat de aceste locuri, chiar dacă a avut și momente mai grele. Poate că într-o zi, fiii rătăcitori se vor întoarce acasă. Unul dintre aceștia este și atacantul crescut sub Tâmpa.