Florii „de zăpadă”. Ce faci cu ramurile de salcie luate de la Biserică, după ce se usucă

Anul acesta, sărbătoarea Floriilor a adus la Braşov zăpadă şi puţine grade în termometre. Cu toate acestea, credincioşii au mers duminică, 15 aprilie, la biserică pentru a asculta slujba la ceas de sărbătoare şi pentru a primi crenguţele de salcie, sfinţite de preoţi.
„Astăzi este intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim şi a fost întâmpinat cu ramuri de măslin, dar noi nu avem ramuri de măslin şi atunci luăm aceste crenguţe", ne-a declarat o braşoveancă, iar o alta spune că, indiferent de vremea de afară, tradiţia trebuie respectată. „Nu se pune problema, ninge, plouă, biserica trebuie onorată. Aprindem o lumânare pentru cei care nu mai sunt, luăm salcie ca să ne protejeze de rele tot anul. Merg la cimitir să duc o crenguţă de salcie şi mă întorc acasă că e vremea urâtă”.
Unii dintre credincioşi au luat mai multe crenguţe, pentru a le duce şi celor dragi care nu pot ajunge la biserică: „Pentru inimă, pentru casă, liniştea noastră şi pentru cei dragi de acasă care nu pot să vină pe această vreme”.
Sărbătoarea Floriilor ne aminteşte tuturor de intrarea triumfală a Domnului în Ierusalim, înainte de Pătimirile Sale. În acea zi, Hristos a fost întâmpinat de o mulţime de oameni: bărbaţi, femei şi copii care aveau în mâini ramuri verzi de finic şi care îşi manifestau bucuria, strigând: „Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!” (Ioan 12, 13).
Până în zilele noastre, urmând modelul mulţimii din cetatea Ierusalimului, Biserica Ortodoxă a rânduit ca, la finalul Sfintei Liturghii din această Duminică, preotul să se binecuvânteze ramurile de salcie. Deşi în Sfânta Scriptură citim că Mântuitorul a fost întâmpinat la intrarea în Ierusalim cu ramuri de finic, în funcţie şi de clima ţării în care s-a statornicit această tradiţie, s-au folosit şi alte ramuri: de salcie, măslin sau chiar liliac. Tradiţia spune că poporul român a ales salcia, deoarece ea imită cel mai bine gestul de plecare smerită în faţa Mântuitorului lumii. Salcia este, totodată, printre primii arbori care înfloresc în Români.
Având în vedere că aceste ramuri poartă binecuvântarea lui Dumnezeu în urma rugăciunii preotului, cel mai potrivit ar fi ca, după ce se usucă, ele să nu fie aruncate la gunoi, ci arse sau îngropate în pământ, pentru a se „întoarce” din nou în natură. În satul tradiţional, gospodarii păstrează salcia binecuvântată chiar şi după ce se usucă, împodobind cu ea icoanele, uşile sau ferestrele caselor.
Floriile deschid săptămâna cea mai importantă pentru pregătirile de Paşti, cunoscută sub numele de „Săptămâna Mare".

Foto: „Ninge, plouă, biserica trebuie onorat. Luăm salcie ca să ne protejeze de rele tot anul”.