Fișa de PONTAJ a Guvernului României

Luni, 7 Mai a intrat “în pâine” cel de-al 63-lea guvern al României din cei peste 150 de ani de viață mai mult sau mai puțin democratică dar parlamentară. Victor Ponta este cel de-al zecelea premier psotrevoluționar. Cabinetul validat Luni la Cotroceni nu este – așa cum sunt tentați unii să creadă – primul care nu rezultă dintr-o rundă de alegeri. Nici guvernele conduse de Roman (1), Stolojan, Vasile, Isărescu, Boc (2) și Ungureanu n-au fost expresia configurației rezultate la urne. Guverne “legitime” sunt doar cele conduse de Roman (2), Văcăroiu, Ciorbea, Năstase, Tăriceanu și Boc (1). Actualul cabinet este, însă, singurul rezultat dintr-o moțiune de cenzură, prin care întregul cabinet este destituit de voința majorității parlamentare. Vom avea, desigur, prilejul să tot vorbim despre “guvernul României condus de Victor Ponta” vreme de șase luni de-acum înainte și să-i luăm pulsul pentru a vedea unde se plasează pe scara valorică. Va fi însă, cu siguranță, greu să se plaseze sub ultimele trei formule de Executiv în care au dominat copios amatorismul și inconsistența. Și asta pentru că în formula rezultată din negocierea efectuată de cele două entități care compun USL-ul este una în care experiența celor care au mai îndeplinit funcții ministeriale – Ponta și Orban (în guvernul Boc), Georgescu (în guvernul Văcăroiu), Câmpeanu și Silaghi (în guvernul Tăriceanu), Rus și Nica (în guvernul Năstase) și Marga (în guvernul Ciorbea/Vasile/Isărescu) se îmbină cu aptitudini evidente în cazul majorității celorlalți. Nu vrea să cad în păcatul idealizării fără argumente, dar este limpede, de la prima vedere, că contextul în care s-a format acest guvern a fost impus mai puțin de clientelismul de partid (element dominant în formulele Boc și Ungureanu) și mai mult de necesitatea ieșirii la un liman general favorabil formațiunilor componente la momentul alegerilor parlamentare din iarnă. Echipa lui Ponta are tot interesul să gestioneze în folosul general o situație dificilă, de a cărei administrare va depinde configurația politică a următorului interval. Dacă, însă, ceva anume va identifica cabinetul Ponta, spre deosebire de cele precedente, acest ceva ține, foarte probabil, de eliminarea imixtiunilor prezidențiale în actul de guvernare. Numind la cârma guvernului persoane modeste, lipsite de personalitate, dar dispuse să urmeze fără a crâcni indicațiile primite, Traian Băsescu și-a asumat, de facto, calitatea de șef al guvernului, o calitate pe care, însă, a exclus-o atunci când a trebuit să se dea seamă de erorile comise. Relația președinte-premier promite să fie minimală, formală, iar acest lucru crează o responsabilitate în plus actualei echipe care nu va mai putea să împartă eventualele eșecuri. Dealtfel, replierea-stranie, pentru cei care-l cunosc – a președintelui în faza crizei de guvern indică tocmai o astfel de intenție: de a plasa toate responsabilitățile asupra fostei opoziții, pentru a putea prezenta la urne, în Decembrie, un PDL “mai uscat și mai curat”…