File din jurnalul lui Barroso

(3 IULIE) Zi ploioasă, aici la Bruxelles cu nori negri pe cer. De parcă ar prevesti ceva. Joseph Daul m-a sunat și mi-a relatat că în România se petrec niște grozăvii de neînchipuit. L-a informat și pe el Monica Macovei, care a reușit să fugă de la București în ultimul moment: Junta Ponta-Antonescu a dezlănțuit teroarea: avocatul Poporului a fost arestat. Curtea Constituțională Supremă este înconjurată de trupe paramilitare care cer să le fie predat Zegrean. Doi dintre reprezentanții de frunte ai opoziției – venerabilul Blaga și distinsa Roberta Anastase - au fost pur și simplu încuiați în birourile lor în timp ce parlamentarii puterii votau abuziv înlocuirea de la președinția celor două Camere. Nu-mi vine să cred că așa ceva se întâmplă în timpul mandatului meu. Dar nimic nu e de mirare în România. (6 IULIE) Vești cutremurătoare de la București: Junta l-a adus sub escortă pe domnul președinte Băsescu la Parlament, pentru a-l suspenda. Pentru încălcarea Constituției! Se pare că așa numesc ei lupta cu corupția. Omul ăsta de opt ani luptă să-i pedepsească pe marii corupți (dealtfel abia reușise să-l trimită la pușcărie pe Năstase, cum dealtfel i se indicase încă din mandatul lui Prodi). Dealtfel, de ce să mă mir: probabil că la fel ar fi procedat și cu Ceaușescu, dacă erau în Uniunea Europeană... (7 IULIE) Nu-mi vine să cred: președintele ales al României a fost suspendat! A fost decizia a 224 de persoane nemulțumite de opțiunea sa euroatlantică și de opoziția sa fermă față de ruși. Urmează un referendum de demitere: ce nu s-a mai întâmplat în vreo altă țară europeană. În țară a fost instalată teroarea și Junta Antonescu-Ponta a declanșat prigoana împotriva susținătorilor președintelui. Cred că trebuie să facem ceva. Dealtfel, mâine vine Ponta aici și vor avea o discuție serioasă cu el. Toate forțele politice – cu excepția lui Watson – sunt de părere că trebuie să se intervină. Mi se face și milă de biata Monica, pe care o văd în anticameră, cu cearcăne adânci și ochii umeziți de lacrimi. (10 IULIE) Am discutat cu Ponta. A încercat să-mi explice că toate procedurile pe care le-au aplicat sunt constituționale. Dar i-am tăiat-o scurt: dacă vreți să mai vedeți Bruxelles-ul, reveniți la democrație și la statul de drept! Acela pe care voi îl faceți țăndări acum, cu abuzurile voastre! I-am dat și un document în 11 puncte pe care l-am sfătuit să-l învețe pe de rost până la București. Atenție, i-am spus: vă lăsăm să organizați referendumul, ca să fie totul în ordine, formal. Dar să nu îndrăzniți să nu aplicați cvorumul de 50% din alegătorii înscriși. Dacă reușiți să-i aduceți la vot și pe cei din Spania și Italia, bravo vouă. Dacă nu, vreau să-l văd pe Băsescu din nou la Cotroceni. Și să nu mai aud de Antonescu. (30 IULIE) În sfârșit, vești bune de la București! Tot de la Monica, săraca. Azi am văzut că e mai liniștită. Poporul a fost alături de Băsescu și la vot nu s-au prezentat decât vreo 7 milioane din cei vreo 10 care trebuiau, ca să se valideze referendumul. A fost un triumf pentru Băsescu și lucrurile vor rămâne așa, chiar dacă Curtea Supremă se va mai face că lucrează vreo săptămână. Auzi ce idee pe ei: să desființeze Curtea Supremă! Și să-l aresteze pe Avocatul Poporului! Păi, cine să mai lupte pentru bietul popor român? (29 AUGUST) În sfârșit, s-au comunicat rezultatele oficiale: membrii Curții Supreme au invalidat în unanimitate referendumul. Cu toate riscurile de a fi supuși unor noi persecuții (am aflat chiar că Ministerul Finanțelor a intervenit brutal și le-a tăiat fondurile pentru foița de aur cu care trebuie îmbrăcată masa de consiliu și scaunele personalizate!) L-am sunat pe Ponta și l-am felicitat pentru responsabilitatea cu care a îndeplinit cererile noastre. Pe Antonescu nu-l sun. (6 SEPTEMBRIE) Sunt nespus de mândru că m-am implicat personal în operațiunea de salvare a statului de drept și a justiției din România. Am primit de la Băsescu o scrisoare de mulțumire emoționantă, pe care o voi înrăma și o voi pune pe peretele din spatele biroului. Ce s-ar fi întâmplat dacă nu interveneam? Băsescu ar fi fost, probabil arestat acum. Ca și mare parte a membrilor guvernului care au scos România din criză, apelând la înțelegerea bugetarilor și pensionarilor. Curtea Supremă ar fi fost desființată. Justiția ar fi fost la pământ – nici nu vreau să mă gândesc ce-ar fi pățit Codruța și Daniel. Ponta l-ar fi scos din închisoare pe Năstase și l-ar fi făcut șef la Cameră. Monica.... Mi-e teamă că ea ar fi fost prima care ar fi sfârșit pusă la zid. Am de gând să institui un premiu pentru democrație și justiție al UE care să-i poarte numele.