Feudele ministeriale

Punerea lui Laszlo Borbely sub urmărire penală de către DNA n-ar trebui să stârnească o emoție prea mare, întrucât formațiunea politică din care acesta face parte e obișnuită cu astfel de episoade. Un alt membru al său, fost ministru al Tehnologiei Infomațiilor, Nagy, stă de mai bine de cinci ani prin tribunale sub acuzația de spionaj economic. Diferența aici este că Borbely este al doilea om din partidul său (unii pretind că, în realitate ar fi chiar primul), iar portofoliul pe care l-a deținut este incomparabil mai important decât cel al lui Nagy. Când a ieșit pe „piața” media cazul „Borbely”, în urmă cu câteva luni, partidul a făcut zid în jurul său, amenințând chiar cu ieșirea din coaliție. La vremea respectivă, împricinatul n-a comentat în nici un fel acuzațiile (lansate cu prea mare lejeritate și din care reieșea că apartamentul amenajat de un beneficiar al contractelor ministerului era chiar al său, personal) iar sub presiunea crizei politice batista guvernului a fost pusă pe țambalul DNA, din motive de lipsă de oportunitate. Acum, când existența cabinetului Ungureanu se apropie cu pași mari de final și când o defecțiune udemeristă nu ar mai avea același impact, procurorii au primit liber la presă. Este chiar surprinzător cât de rapidă a fost desfășurarea evenimentelor care au însoțit această mică criză: punere sub acuzare, demisie, avizul de cercetare, numirea unui nou ministru. A fost ca o corvoadă de care toată lumea dorea să scape cât mai repede, lăsând în urmă dâre cât mai mici. Și iată că la Mediu – devenit un soi de feudă maghiară – se întoarce un alt fost ministru, care în perioada ce-i rămâne la dispoziție se va bucura de binefacerile unui supliment la care nu avusese acces: pădurile – și acestea o feudă maghiară, având în vedere amprenta lăsată prin ele de afacerile unui alt „greu” al partidului etnic. Eliberat de rigorile funcției, Lazlo Borbely își permite acum să comenteze propriul dosar, în care nu găsește nici o probă a vinovăției sale. Găsește în schimb o grămadă de erori ale Parchetului, între care aceea – fundamentală – că SRI-ul i-a ascultat și convorbirile telefonice private. Nu știu cum crede domnia sa că „ascultătorii” ar fi putut diferenția convorbirile profesionale de cele particulare. Rămâne însă evidența faptului că un act de corupție intersectează ambele zone. Nu suflă, însă, dl Borbely nici un cuvânt despre ceea ce crede, în general, că ar sta în spatele urmăririi sale penale: avizul pentru Roșia Montană. Pe care ar fi refuzat cu obstinație să-l elibereze, în ciuda presiuniulor – nemaintâlnite până în prezent – venite de la cel mai înalt nivel. Așa încât nu vom ști dacă doar dragostea față de mediul românesc l-a mânat pe ministrul ungur, sau interese legate de concurenții canadienilor.