Fetelor, Făt-Frumos nu va veni, credeţi-mă!

Dragilor aş vrea puţin să vorbim despre un subiect foarte interesant pentru tineri: relaţiile de iubire şi felul în care ne construim o prietenie şi o viitoare familie. Aşa este de când lumea, şi aşa se întâmplă şi astăzi, poate e puţin mai gravă problema: foarte mulţi băieţi şi foarte multe fete sunt singuri. Ce se întâmplă? De ce trăiesc şi unii şi alţii în singurătate, când ar putea foarte bine să intre într-o relaţie, cel puţin o parte din ei.
Domnul Virgiliu Gheorghe (vicepreşedintele Institutului Naţional de Cercetări Psihosociale şi Bioetică) spune că astăzi bărbaţii s-au efeminizat şi nu mai sunt acei bărbaţi puternici şi responsabili, aşa cum erau înainte, iar una din cauze este industrializarea şi tehnologizarea vieţii noastre. Iar femeile, în dorinţa lor de a urmări cariera, s-au masculinizat, luând atribuţiile bărbaţilor şi depărtându-se de viaţa de familie şi de creşterea copiilor. Situaţia este incomodă pentru ambele tabere şi nici unii nu se simt pe deplin împlinţi, ba dimpotrivă, trăiesc în depresii accentuate uneori.
Bărbaţii îşi doresc fete cât mai feminine, delicate, care să-şi dorească să fie ocrotite şi să accepte iubirea şi protecţia lor. Dar din păcate, multe fete şi-au alimentat o atitudine de auto-suficienţă, prin care încearcă să demonstreze că sunt puternice şi că se pot descurca singure, şi din acest motiv caracterul lor puternic, dominator, îi îndepărtează pe bărbaţi.
Femeile îşi doresc bărbaţi cât mai responsabili, puternici, conştienţi, oameni cu capul pe umeri. Dar din păcate mulţi băieţi se zbat în patimi trupeşti, lucrează doar cu mouse-ul şi tastatura, şi nu par a fi capabili să ducă greul unei familii. Mintea le zboară la tot felul de nimicuri şi se trezesc la 30 de ani că nu ştiu ce este cu viaţa lor.
Situaţia este de înţeles până la un punct, atât pentru fete cât şi pentru băieţi. Totuşi eu cred că din 1000 de fete singure şi 1000 de băieţi singuri, măcar un sfert şi tot se pot împrieteni şi începe a construi ceva.
Știu, gusturile nu se discută! Fetele aşteaptă bărbatul elegant, romantic, descurcăreţ, iubitor, cu simţul umorului, de vreme acasă, etc. Iar băieţii aşteaptă o fată frumoasă, gospodină, pasională, ascultătoare, etc.
O prietenă dragă îmi spunea că aşteaptă ziua „în care să mă îndrăgostesc de să se dărâme stâlpii cerului pe mine”, parafrazându-l pe părintele Nicolae Tănase.
Eu cred că iubirea la prima vedere şi îndrăgostirea aceasta nebună de o altă persoană este doar o mare excepţie şi nicidecum o regulă. E doar o modalitate prin care ne arată Dumnezeu cum ar fi trebuit noi să ne apropiem unii de alţii dacă nu am fi căzut în păcat.
Din experienţa mea de viaţă, din discuţiile cu prietenii, din ce am văzut şi auzit, vă pot spune că nu cunosc nicio familie care să se fi cunoscut prin dragoste la prima vedere şi printr-o atracţie extraordinară de la început.
În general, şi la fel a fost şi în cazul relaţiei mele cu soţia mea, Iulia, totul s-a construit treptat, încetul cu încetul, pe baza unei oarecare atracţii fizice. Fără artificii. Fără evoluţii sinuoase ale relaţiei. Fără să ardem unul faţă de altul, ci încet-încet, mocnit, din ce în ce mai bine şi pe o temelie din ce în ce mai solidă.
Relaţiile se construiesc nu se primesc în dar gata făcute. Soţul ideal (soţia ideală) n-ai să-l cunoşti peste noapte, ci ai să-l descoperi abia după luni sau ani de zile de stat alături, când ai realizat că aveţi o viziune de viaţă comună şi complementaritate între voi, adică lucrurile esenţiale pe care se poate construi o familie. Părintele Viorel din Chişinău spunea acum câteva zile: „Transformă-ţi femeia ta în soţia ideală! Transformă-ţi bărbatul tău în soţul ideal. Eu aşa am făcut şi acum sunt căsătorit cu soţia ideală.”
Dar nu-l transforma după chipul şi asemănarea ta, ci după voia lui Dumnezeu. Pune-i mereu în faţă oglinda poruncilor lui Dumnezeu şi spune-i ce aşteptări ai de la el / ea. Nu încerca să-l modelezi ca să răspundă nevoilor tale (întemeiate sau nu) ci ca să răspundă chemării lui Hristos la o viaţă nouă.
Mereu am insistat în faţa prietenilor că ar fi bine ca şi băieţii dar şi fetele să lase mai jos nivelul aşteptărilor de la celălalt şi să înceapă astfel să construiască o relaţie împreună. Cu cât trece vremea cu atât lista prejudecăţilor şi a aşteptărilor creşte, şi te trezeşti că la 30 de ani nu ai pe nimeni în jurul tău care să fie asemenea modelului tău mental, asemenea şablonului imaginar.
Dragilor, haideţi să fim mai realişti.
Fetelor, Făt-Frumos nu va veni, credeţi-mă! Am martore multe fete, care au trecut de o anumită vărstă şi vă pot confirma asta. Acceptaţi invitaţiile la suc şi ale băieţilor care nu se încadrează 100% în şablonul prinţului din visele voastre, veţi fi surprinse să aflaţi oameni frumoşi în spatele prejudecăţilor voastre care-l înconjoară ca o perdea.
Băieţilor, majoritatea fetelor foarte frumoase sunt luate şi sunt greu accesibile, nu mai visaţi la ele, că veţi rămâne toată viaţa singuri. În plus, astfel de fete suferă de obicei de iubirea de sine, de narcisism, şi rar poţi găsi o femeie frumoasă care nu şi-a transformat frumuseţea în idol. Îndreptaţi-vă ochii mai aproape, mai pe lângă voi. Veţi vedea că în viaţa de familie frumuseţea sufletului o vei pune mai presus de frumuseţea trupului. Căci la ce rost o femeie frumoasă care-ţi otrăveşte sufletul? Și ce frumos este să trăieşti lângă o fată modestă, dar care-ţi umple sufletul de bucurie zilnic.
În general fetele singure, după vârsta de 25 de ani intră în panică, după 30 intră în depresie, iar după 35 consideră lupta pierdută. Faceţi acum tot posibilul şi nu alungaţi din viaţa voastră bărbaţii / băieţii pe care Dumnezeu vi-i trimite în viaţa voastră, direct sau indirect.
Băieţii intră-n panică mai greu, dar, deşi par că s-ar descurca mai bine decât fetele, şi ei suferă foarte mult. În timp, dacă nu se căsătoresc cad în patimi grele prin care îşi îneacă amarul singurătăţii.
Dragilor, văd în jurul meu foarte multe fete până în 35 de ani singure, şi la fel de mulţi băieţi singuri. Ne plângem că Dumnezeu nu ne trimite persoana potrivită în viaţa noastră, dar când apare cineva lângă noi, îl analizăm în mii de bucăţele şi tragem concluzia seacă: „Nu e genul meu!” şi apoi îl părăsim. După ani de zile de astfel de încercări strigăm la Dumnezeu că e nedrept şi că nu ne ajută. Dar nu suntem perfecţi ca să avem pretenţia perfecţiunii de la alţii.

Dacă am fi smeriţi aşa cum ne îndeamnă Hristos Domnul, dacă ne-am vedea greşelile şi egoismul nostru, n-am mai vedea aşa multe greşeli în celălalt. Pentru că urâţenia sufletului nostru ne-ar arăta cât de frumos este aproapele nostru. Dacă de tineri am avea în vedere doar căsătoria ca scop al fiecărei relaţii de căsătorie, atunci altfel ar sta lucrurile.
Încercaţi să ieşiţi din propria zonă de confort! Daţi-i o şansă şi celui care credeţi voi că nu e persoana potrivită. Discutaţi cu Dumnezeu mereu în rugăciune despre băiatul sau fata care a intrat în viaţa voastră. Logica dumnezeiască intră adesea în contradicţie cu logica lumească şi s-ar putea ca Dumnezeu să-ţi pregătească un soţ sau o soţie, care pentru standardele tale de la acel moment să pară nepotrivit(ă) dar în timp să se dovedească defapt cea mai bună alegere.
Renunţaţi la prejudecăţi! Petreceţi timp împreună, acordaţi-i câteva şanse celuilalt! Rugaţi-L pe Dumnezeu să vă deschidă inima împietrită şi să-l iubiţi pe cel / cea de lângă voi.
Teoretic, orice bărbat poate iubi orice femeie, dacă este conectat la „sursa” dumnezeiască a iubirii. Deci orice bărbat se poate căsători cu orice femeie, pentru că toţi suntem chemaţi să ne iubim unii pe alţii la modul desăvârşit. Nu cred în conceptul de „jumătatea-mea”, ci cred doar în Dumnezeu care schimbă inimile oamenilor.
Te rog, mai gândeşte-te! O să vină vremea când nu vei mai avea şansele de a întâlni oamenii pe care-i întâlneşti astăzi! Îndepărtează de la tine toate (pre)judecăţile aplicate aproapelui tău şi vei vedea că schimbându-te tu, se vor schimba şi ceilalţi în jurul tău.
Dacă vrei cu adevărat o familie, jertfeşte-te pentru femeia ta! Arată-i că eşti dispus să renunţi la multe pentru ea! Cucereşte-o cu disponibilitatea ta! Comunică cu ea. Insistă!
Băieţi, insistaţi vă rog! Fetelor le place asta. Mulţi din cei care insistă câştigă timp, obţinând câteva întâlniri faţă-n faţă, timp în care poţi să-i arăţi afecţiunea ta.
Fetelor vă rog, lasaţi-i pe băieţi să vă curteze. Acceptaţi-i mai uşor, fără prea multă rezistenţă.
Îngăduiţi-vă unii pe alţii! Toţi avem defecte. Toţi avem nevoie unii de ceilalţi.
Vedeţi dacă aveţi aceeaşi viziune de viaţă, dacă puteţi merge pe aceeaşi direcţie şi mai ales dacă vă puteţi duce defectele.
Construiţi-vă o familie! Modestă, mică, dar durabilă. Dumnezeu va veni şi va întări această relaţie a voastră şi o va face mai mare, dând mult rod.
Căsătoriţi-vă! Daţi naştere la prunci şi veţi vedea că pruncii, rodul dragostei voastre, vor plini acele goluri, acele neputinţe ale familiei voastre. Cu fiecare prunc născut familia voastră devine mai puternică şi relaţia voastră mai solidă.
Construiţi-vă o familie prin jertfă, modestie şi smerenie!