Festivalul de Muzică Veche Brașov, conferințe și trei concerte cu intrare gratuită

Călătoria în muzica epocilor trecute se apropie de final, iar în ultimele trei zile ale Festivalului de Muzică Veche Brașov vă propunem sonoritățile bizantine, împletite cu muzica barocă, alături de invitații nostri speciali.

Astfel, în 26 septembrie, de la ora 19.00, vă așteptăm la Biserica „Sfântul Nicolae” din Scheii Brașovului, într-un eveniment intitulat „Psaltichia Brașoveană”, alături de monahul Filotheu Bălan și Corul „Byzantion”.  În Transilvania s-a cântat muzică psaltică. Și nu s-a cântat sporadic, în diferite epoci şi în diferite vremi, ci s-a cântat întotdeauna şi pretutindeni. Cele mai vechi mărturii scrise despre psaltica românilor transilvăneni au deja 1000 de ani vechime. De atunci până astăzi, un întreg nor de mărturii manuscrise şi documentare vine să întărească această afirmaţie. Chiar numele de „şchei” dat românilor din Braşov are o explicaţie istorică, aceea legată de cântarea psaltică în limba slavonă (care a fost limba de cult a românilor până în veacurile al XVI-lea şi al XVII-lea). Mai mult, începând din veacul al XVI-lea avem mărturii că cel puţin în Braşov s-a cântat psaltică în limba română. Probabil că lucrul este la fel de adevărat şi pentru alte spații ale ortodoxiei transilvănene, dar Biserica Sfântului Nicolae din Şchei se poate mândri că păstrează cel mai vechi manuscris liturgic în limba română cunoscut, un Octoih (Cartea celor opt glasuri ale muzicii psaltice). Repertoriul ales la concertul ce va urma după conferinţa susținută de monahul Filotheu Bălan, din seara zilei de 26 septembrie, de la Biserica „Sfântului Nicolae” din Șcheii Braşovului va încerca să aducă din nou cerul pe pământ, aşa cum au făcut-o psalţii Bisericii Ortodoxe din Transilvania, de-a lungul veacurilor.

Seara următoare, în 27 septembrie, în același spațiu al Bisericii „Sfântul Nicolae” din Scheii Brașovului, dar de la ora 20.00, vă propunem o „Priveghere Paisiană”, alături de Corul „Byzantion” și Corul „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi”. În inima tradiției liturgice ortodoxe se află o slujbă remarcabilă prin profunzimea, durata și semnificația sa spirituală: Privegherea de toată noaptea. Această slujbă, numită „agrypnia” (în greacă) și „vsenoshchnoe bdenie” (în slavonă), reprezintă una dintre cele mai complexe și transformatoare experiențe liturgice din creștinismul răsăritean. Privegherea este o slujbă extinsă care, așa cum sugerează numele, poate dura întreaga noapte, deși în practica uzuală durează de obicei între 3 și 8 ore. Ea este săvârșită în ajunul marilor sărbători creștine, al duminicilor și al comemorărilor sfinților importanți. Această slujbă nu este doar o succesiune de ritualuri, ci o călătorie spirituală profundă. Anume trecerea de la întuneric la lumină simbolizează venirea Împărăției lui Dumnezeu, iar durata și intensitatea slujbei sunt menite să producă o schimbare lăuntrică. Privegherea paisiană, inspirată de învățăturile Sfântului Paisie Velicikovski, apare ca o sinteză între moștenirea bizantină și curentul isihast, propunând o abordare contemplativă intensificată a experienței nocturne. Emergența sa coincide cu o perioadă de renaștere spirituală în spațiul ortodox, marcată de un interes reînnoit pentru scrierile patristice și practica rugăciunii contemplative. Această practică, dezvoltată în contextul renașterii spirituale din secolul al XVIII-lea, a condus la dezvoltarea unei forme de priveghere caracterizată prin durata sa extinsă (la 10-12 ore), cu accentul pus pe lectură și meditație și dedicat întru totul întâlnirii cu divinul. În peisajul complex al spiritualității ortodoxe contemporane, privegherea paisiană creează astfel un spațiu temporal dilatat, situat la intersecția dintre tradiție și modernitate. Această practică, cu rădăcini adânci în moștenirea Sfântului Paisie Velicikovski, continuă să exercite o influență semnificativă asupra vieții monastice și laice, provocând o reevaluare a rolului practicilor contemplative în societatea actuală. Privegherea este posibilă și grație participării a două dintre cele mai valoroase coruri contemporane de muzică bizantină: Corul Academic „Byzantion” (Iași, dirijor Adrian Sîrbu) și Corul „Sfânta Mare Muceniță Chiriachi” (Huși, dirijor. arhid. Vlăduț Mironescu).

Festivalul de Muzică Veche Brașov se va încheia în 28 septembrie, la Biserica Evanghelică „Sf. Bartolomeu”, acolo unde, începând cu ora 19.00, Raluca Enea și Ansamblul de muzică barocă „Sempre” ne așteaptă cu concertul „Sempre Vivaldi”. Când spunem „Vivaldi”, cei mai mulți dintre noi se gândesc la „Anotimpuri” – cele patru concerte pentru vioară și ansamblu orchestral de cordari. Iar cum epoca Barocului muzical european coincide cu o puternică înflorire culturală, în general, putem observa cum simpla curgere a timpului a reprezentat o importantă temă de inspirație pentru muzicieni, artiști plastici sau renumiți oameni de știință. Este suficient să ne gândim la „Anotimpurile” pictorilor Giuseppe Arcimboldo și Nicolas Poussin, din colecția Muzeului Luvru sau la „Anotimpurile” lui Pieter Bruegel cel Tânăr, aflate la Muzeul Național de Artă al României și deja ne putem face o imagine despre cât de importante sunt aceste lucrări în contextul patrimoniului artistic universal. Și apoi, facem un exercițiu de imaginație, corelând aceste imagini cu muzica lui Vivaldi și percepem astfel doar o mică parte din inestimabila valoare a ceea ce au însemnat secolele XVI – XVIII în evoluția omenirii. Din scrierile vremii, au supraviețuit despre Vivaldi diverse păreri ale celor care l-au cunoscut personal. Se spune că era renumit pentru vanitatea de care dădea dovadă și chiar pentru disprețul manifestat față de ceilalți. Firește, cei contemporani lui l-au cunoscut mai bine; noi, cei de acum, doar ni-l putem imagina așa cum a fost, dar cu certitudine ne cucerește prin originalitatea compozițiilor sale. Antonio Vivaldi este poate unul dintre cei mai cunoscuți compozitori „programatici” ai epocii sale. Muzica lui Vivaldi impresionează nu doar prin originalitatea metodelor de compoziție și prin contrastele majore create, ci și prin aspectul cantitativ. Pentru acest concert, Ansamblul „Sempre” a ales o formulă orchestrală restrânsă, asemănătoare mai degrabă unei formule camerale ceva mai consistente. Este vorba de opt instrumentiști și o voce de sopran, distribuția fiind alcătuită dintr-un singur muzician pentru fiecare „partidă instrumentală”. Acest tip de distribuție era adesea întâlnit și în epocă, fiind adesea dictat de rațiuni practice legate de un număr restrâns de muzicieni sau de adaptarea la un spațiu de concert mai mic.

Toate cele trei evenimente sunt cu intrare gratuită.

Festivalul de Muzică Veche Brașov este organizat de Asociația Kyrios, în parteneriat cu Mănăstirea „Sf. Ioan Botezătorul” - Poiana Brașov. Proiectul este finanțat de Consiliul Județean Brașov și cofinanțat de Primăria Municipiului Brașov.

Mai multe detalii sunt disponibile pe site-ul muzicaveche.ro sau pe pagina de facebook: Festivalul de Muzică Veche Brașov.